Un colecționar de artă vede la ușa unui mic anticariat o pisică mică și amărâtă, vai mama ei, care bea lapte dintr-o farfurioară. Dintr-o privire, își dă seama că farfurioara e veche și foarte valoroasă. Se gândește cum să facă să pună mâna pe ea. Intră în magazin și se adresează vânzătorului:
- Publicitate -
-Bună ziua, am văzut o pisicuță la ușa magazinului dumneavoastră. Îmi place mult. Vă dau doi dolari pe ea.
-Domnule, nu se poate. E pisicuța magazinului și ne place și nouă foarte mult. Fără douăzeci de dolari nu o dăm.
Colecționarul îi dă vânzătorului banii, ia pisicuța în brațe și zice:
-La prețul ăsta, ați putea măcar să-mi dați și farfurioara pisicii. S-a obișnuit cu ea și nu mai pierd nici eu timpul să cumpăr alta.
-Farfurioara nu o vând, că știm și noi ce-i cu ea. De când am pus-o cu lapte săptămâna trecută la ușa magazinului, asta e zecea pisică pe care o vând.
