Articolul de față relevă ridicolul unor situații pământești (românești), în momentul când te urci... aiurea-n tramvai. Îl scriu cu năduf și zăduf, după ce am încercat asemenea experiență, la Constanța, numai că orașul meu nu e București, să aibă tramvaie. Așa că am urcat într-un troleibuz, evident, aglomerat, unde l-am somat pe șofer să mă ducă direct în...Japonia! Omul s-a uitat la mine ca la o răzătoare Worner. Văzându-mă îmbrăcat marinar, m-a întrebat dacă știu care e diferența dintre somn și căscat, apoi tot el mi-a explicat că somnul trăiește în apă și căscatul pe uscat. Adică, eu! "Deși, șăgalnic completează șofeorul, pari a fi cam...extraterestru!" O bătrână s-a repezit, ca un tzunami, la mine, să mă apostrofeze: 1. Că în Japonia nu circulă troleibuze. 2. Că ea vrea să ajungă la cimitir! Probabil în vizită la vreun fost, deși, ca vârstă, ar fi corespuns, cum se spune, în viu. Cât despre treaba cu "Urcați, că stă unu’ prost, pe scară!" sau dialogul "Vă dați la prima?" "Nu, la toate!", "Domnu coboară?" "Nu, domnul Popescu", precum și neigienica întrebare "Vă dați jos? Cu ce fel de parfum?" n-am putut reflecta decât că...așa e în viață: unii au mașină la scară, alții se bucură dacă prind scara de la mașină...Și găselnița, pur românească, pe care o tot repet: la noi, singurul mijloc de apropiere între oameni, e mijlocul de transport în comun! În rest, să auzim de bine, dar și în această formulare-urare, cred că m-a cam lăsat auzul...Ananie GAGNIUC
- Publicitate -
