Foiletonul zilei / Fauna, la casa omului (VII)

Astăzi, aici, acum, veți citi despre singuraticul "avec avec" franțuzit de românul hâtru:

Cucul

Nu este chiar o pasăre singuratică. El trăiește în pădure, noaptea cu...cucuveaua și ziua cu cuca. Este izvor de inspirație pentru texte de muzică populară, cum ar fi "Cucule, pasare sură", "I auzi cum mai cântă cucul", "Cîntă cucu-n Bucovina! etc. E și jignit, noaptea, când dă ora exactă, dar cel mai mult când este comparat cu un "terminal" al bărbatului terminat. Cum că nu i mai "cântă". Mai este considerat și parazit (a se citi puturos) că nu își face singur cuib, cu toate că nu e singur, când "concepe" ouăle.

Mai mult, "singur ca cucu" e și o cacofonie cu care (!) ne facem de cacao! Așa că, gata cu "Etee, cucu!", "Cucu (ru n sus)" etc.

În consecință, să considerăm această înaripată o pasăre a dragostei și nu a pacostei, a iubirii, dar nu de sine și, evident, a amorului. De dragul umorului!