A dispărut guvernul! Am avut un vis!... Se făcea că s-a anunțat dispariția actualului guvern. Cum sunt visele, parcă eram gol, în cadă și am ieșit așa, în stradă, să dau vestea.
- Publicitate -
Femeile au exclamat:
"Ooo!!!"
Nu știu de ce: de ceea ce am spus eu sau de ce au văzut ele? O băbuță (măicuță?) m-a apostrofat:
"Bine, maică, abia acum? Acum ieși în calea mea?"
S-a adunat lumea, ca la balamuc... Un tinerel, așa, mai verde (la față, probabil de frig) rosti:
"Ce ne spui dumneata, e cool !".
"Și ce ne arată, e tot ce ne-a mai rămas!", adaugă o țață.
"Arată bine, că am rămas cu toții în fundul gol!", completă un bătrânel subțirel și chel, băut nițel.
Când un polițist m-a interogat dacă am acoperire în ceea ce spun, abia atunci mi-am dat seama că sunt gol și m-am dat...de gol! Mi-a dat cascheta, să mă acopăr...
Visul a continuat, delirant. Eram la pompe funebre, unde toți comentau că a murit guvernul și pregăteau coroane, cu panglici scrise: "Regrete eterne, că nu s-a întâmplat mai demult!"; "Nu te vom uita! La ce ne-ai făcut!"; "Sincere condoleanțe celor care au (mai) rămas în urma ta!"; "Veșnică pomenire (de rău!)"; "Îți vom păstra o grea amintire (moștenire?)!"; "Nici un guvern nu e etern!" Și ultima, mai tare ca toate: "Să nu faci precum Isus. Cristos a-nviat!"
În momentul acela, nevastă-mea a deschis televizorul și m-am trezit. La TV, vorbea actualul prim-ministru... Degeaba m-am culcat la loc. Visul dispăruse. Guvernul, nu.
Ananie GANGNIUC
