Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuţă. Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:
- Publicitate -
- Soră, dormiţi în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.
Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, când o aude spunând:
- Frate, mi-e frig.
El desface fermoarul sacului, se ridică, caută câteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi când închide ochii ea spune din nou:
- Frate, tot mi-e foarte frig.
El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac. Abia închide ochii când ea spune:
- Frate, aproape îngheţ...
De data asta, el rămâne nemişcat şi zice:
- Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?
- De partea mea nicio problemă, răspunde ea cu voce cochetă.
La care el rosteşte urlând:
- Atunci dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!
