Încep nunțile!

Când deschid cutia poștală, nu mă tem numai de facturi (munți!), ci și de invitații la nunți. Omul, când merge la nuntă, în prima parte se consumă de cât trebuie să dea și în a doua parte, consumă, spre a recupera din banii dați. Alții promit c-or să vină la nunta de argint, eventual, cea de aur (că mulți se căsătoresc cu o căruță de flori și divorțează cu o căruță de bani...).

Motivele pentru care mulți nu merg la nunți sunt multiple - reale sau inventate: "Am dori să venim, dar... n-avem dar!"; "Îmi pare rău, suntem plecați în Dubai."; "Soacra a avut un accident (rutier, vascular, de muncă, s-a îmbolnăvit de deces etc.)"; "N-am primit invitația!"; "Am ratat, dar venim, cu siguranță, la botez (dacă nu la divorț...)"; "După nuntă, voi mergeți în luna de miere. Noi venim și, o lună, nu ne mai revenim!" etc.

Și, la nuntă, ca la nuntă! Unii vin la patru ace, cu mers țeapăn și pleacă...țepeni. Alții, la cravată, drepți, de parcă ar fi înghițit o coadă de mătură, iar la final, unduind spre fundul sticlei. Femeile, în prima oră, studiază și comentează ținutele nuntașelor, apoi critică rochia miresei (dacă este cazul), după care așteaptă invitații la dans, laudă mâncarea (au timp, după aceea, să o facă praf!) și, final, coate la soți și șoapte de "Nu mai bea!". În rest, manele, țopăieli, clefăieli, chiuituri, fripturi, băuturi, însetate guri, dansuri cu năbădăi, chiar și bătăi, și dă-i, și dă-i!

Final, "A fost o nuntă ca-n povești!" sau "Mai bine stăteam acasă, în pat, că a fost o nuntă de că...uitați dvs. finalul.

P.S. Sunt și cazuri în care intervine Poliția să-i despartă, dar nu pe miri. Aceștia o vor face, dar mai târziu. Unii. Ceilalți rămân uniți. În CUGET și simțiri...