Merge un enoriaș la preotul din sat și îi spune:
- Publicitate -
- Domn’ părinte, știți… mi-a murit câinele și aș vrea o mică înmormântare creștinească, așa după cum se cade.
Preotul îi răspunde:
- Măi Ioane, eu am avut bunăvoința și te-am ascultat, dar du-te și îngroapă-l undeva. Unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Merge Ion acasă și, a doua zi, vine iar:
- Domn’ părinte, apoi io m-am gândit că totuși… o mică slujbă acolo, nu se poate?
Preotul:
- Măi Ioane, du-te unde-i vrea, du-te caută-ți pe cine-i vrea, să ți-l îngroape, du-te la neoprotestanți și nu mă mai bate la cap.
Ion se îndreaptă spre ușă supărat și zice:
- Apoi, dacă așa stă situația, eu cu nevastă-mea am strâns, cu greu, vreo două mii de euro pentru înmormântarea lui Azorică…
Preotul:
- Apoi mă, stai așa, despre Azorică-i vorba? No stai așa mă… că Azorică-i câine ortodox, mă!
