Un italian angajează trei români să-i vopsească gardul care împrejmuia casă. Dis-de-dimineață, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor trei instrucțiunile:
- Publicitate -
- Aveți aici trei găleți de vopsea care vă vor ajunge să vopsiți tot gardul. În bucătărie e mâncare, când o să vi se facă foame, vă puteți servi. Aaa, era să uit. Ați văzut calul pe care îl țin închis în spatele curții? Să nu cumva să lăsați poarta deschisă și să scape de acolo că nu știu ce fac cu voi. S-a înțeles?
- Am înțeles, șefule, răspund românii într-un glas.
Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
- Mă, mie mi s-a făcut foame, hai să vedem ce are ăsta de mâncare!
Bucătăria italianului, plină de bunătăți. După un ospăț pe cinste, românii caută și ceva de băut, dar nu găsesc decât apă și suc. Atunci, unul dintre ei zice:
- Mă, știu eu cum să facem rost de băutură. Mergem și vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutură, iar vopseaua ce rămane o mai diluăm, o mai lungim și terminăm noi gardul. După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo trei metri din gard se termină vopseaua.
- Acum ce facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-și dea seamă că noi am luat-o...
- Mă fraților, lăsați pe mine, zice unul mai isteț, că știu eu cum facem. Mai strângem puțină vopsea pe pensulă și dăm pe botul calului, iar când va veni italianul îi vom spune că acesta a scăpat și a mâncat-o.
Zis și făcut. Pe seară, ajunge și italianul acasă.
- Mă, ce-ați făcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix și trebuia să vă ajungă.
- Șefule, ne pare tare rău, dar a scăpat calul și a mâncat-o.
La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia pușca și nici una nici două, împușcă bietul cal.
- Dom’le, ce ai făcut, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Îți cumpăram noi altă...
- Bă fraților, vedeți voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l în mama lui de cal, că mi-a mai mâncat 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi și patru grinzi...
