La beţie nu-i de glumă

Merge Iepuraşul prin pădure şi găseşte o sticlă cu vodcă. Se uită la ea, se gândeşte şi apoi o ia şi bea din ea. Se îmbată Iepuraşul aşa tare de cade jos. Trece şi Vulpea pe acolo şi vede Iepuraşul întins pe jos. Se gândeşte Vulpea:
- Acum mănânc iepuraş, vai, mănânc iepuraş.
Când să-l mănânce pe Iepuraş, vede Vulpea sticla cu vodcă. O ia ca să bea înainte de mâncare ceva. Bea Vulpea. Bea, bea şi se îmbată de cade şi ea pe jos. Vine şi Lupul pe acolo şi văzând Iepuraşul pe jos se gândeşte:
- Acum îl mănânc pe Iepuraş, vai ce bine că şi aşa sunt flămând.
Când merge Lupul să-l mănânce pe Iepuraş vede şi el sticla şi o ia să bea şi el ceva. Bea Lupul ce bea până se îmbată şi cade pe jos. După puţin timp trece şi Ursul pe acolo. Vede Ursul pe Iepuraş pe jos şi se gândeşte:
- Acum mănânc Iepuraşul, vai ce bine o să mănânc.
Când să-l mănânce Ursul pe Iepuraş vede şi el sticla şi începe să bea ceva înainte de mâncare. Bea Ursul mult şi se îmbată şi cade şi el pe jos. Erau toţi patru pe jos când se scoală Iepuraşul şi văzându-i pe ceilalţi întinşi pe jos zice:
- Vai ce rău îs la beţie!