„Cioc, cioc” la poarta Raiului. Sfântul Petru deschide. În faţa ușii, nimeni.
- Publicitate -
Peste 5 minute, iar „cioc-cioc”. Sfântul Petru iar deschide, se uită în jur, nimeni. Iar „cioc-cioc”.
De data asta, Sfântul Petru era pregătit după ușă, smulge ușa cu putere şi mai apucă să-l vadă pe unul care dispărea rapid.
- Fir-ai tu să fii, care te ţii de prostii şi bați pe la ușă şi te joci cu nervii mei! Nesimțitule!
La care omul, cu tristețe în glas, depărtându-se în viteză:
- Ce să faaac, dacă mă tot resuscitează ăştiaaaaa...
