Legenda peșterii urât mirositoare

Un grup de turiști se plimbă prin Apuseni. La un moment dat, găsesc o peșteră. Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor a rahat. Când ies afară, se întâlnesc cu un baci și îl întreabă:

- Dom’ne, ce e cu peștera asta, este foarte frumoasă, dar de ce pute așa îngrozitor înăuntru?

- Apăi, dragii mei, răspun-de baciul, e o întreagă le-gendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat și răpea cea mai frumoasă femeie. Tot așa până când au rămas sătenii numai cu urâțenii de femei, pe care nu le mai lua nimeni și astfel satul era în pragul dispariției. Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax și după o săptămână a venit. A intrat Făt Frumos în peșteră, l-a luat pe căpcăun și l-a înfipt până la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat și l-a băgat pe Făt Frumos în pământ până la genunchi. Ăsta ce, să se lase mai prejos? Îl ia pe căpcăun și-l bagă până-n brâu. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos și-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos peste margini, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloșul și-i taie beregata. Sătenii, foarte fericiți, au tras un chef de pomină. Vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau. Ăștia doi s-au căsătorit și au trăit până la adânci bătrâneți în peșteră.

- Bine dom’ne, dar tot n-am înțeles, de ce pute așa în peșteră?

- Apăi nu știu, s-or fi căcat unul altul pe-acolo…