Un vânător, urmărind un mistreț rănit, s-a afundat în pădure și fără să-și dea seama l-a prins noaptea și s-a rătăcit. Într-un târziu, vede undeva o lumină și tot mergând către ea ajunge la un canton silvic. Bate la ușă și apare pădurarul.
- Publicitate -
- Te-ai rătăcit, spune omul și îl poftește în casă. Este târziu, rămâi aici până dimineață când îți arăt drumul. Până atunci stai la masă cu noi, dar avem numai mămăligă cu brânză.
Pădurarule, pot să mai iau un pic de mămăligă? Uite, mi-a rămas un pic de brânză...
Nu trece mult și întreabă din nou:
- Pădurarule, pot să mai iau un pic de brânză? Uite că mi-a mai rămas mămăligă...
După ce acestea se repetă de mai multe ori, adorm toți în singura cameră, unde era cald. Pădurarul cu nevasta în pat și vânătorul pe o saltea, pe jos.
După miezul nopții, vuietul vântului este acoperit de urletul unei haite de lupi.
Pădurarul sare din pat ca ars, se îmbrăcă pe întuneric răsturnând câteva scaune și cât ai clipi dispare în noapte. În urma lui a rămas liniște.
După un timp, vânătorul întreabă în întuneric:
- Oare stă mult?
- Stă mult, îi răspunde femeia în șoaptă.
- Oare nu mă prinde? întreabă din nou vânătorul.
- Nu te prinde, măi omule, că până iese el în calea lupilor la capătul pârâului, poate să treacă toată noaptea.
- Zici că nu mă prinde...
- Nu te prinde. Hai, curaj!
- Atunci, spune vânătorul, mă duc să mai iau un pic de mămăligă cu brânză...
