Rașela telefonează acasă, cu respirația tăiată, ca să anunțe vestea cea mare:
- Mamă, m-am măritat.
- Mazal tov!
- Dar să știi, mamă, nu e evreu…
- Ei și! Eu n-am prejudecăți!
- Să știi, însă mamă, că e și negru.
- Nu-i nimic. Eu am spus întotdeauna că omul trebuie să fie tolerant.
- Eu, ție, nu pot să-ți ascund nimic, mamă. E șomer.
- Înseamnă că ai să-l întreții tu. O nevastă trebuie să-și ajute soțul.
- Dar, mamă, dar după toate astea, n-avem nici locuință.
- Nu-ți face probleme, dragă. O să stați la noi.
- Da, dar voi n-aveți decât un singur dormitor.
- Tu și cu noul tău soț o să dormiți în pat, iar tata o să doarmă pe canapea în sufragerie.
- Și tu, mamă, unde o să dormi?
- În privința mea nu trebuie să-ți faci griji. Eu, oricum, în clipa când o să închid telefonul o să cad jos moartă.
