Un călugăr și o călugăriță se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuță. Epuizați, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături și un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind cavaler, el spune:
- Publicitate -
- Soră, dormiți în pat. Eu mă voi culca pe jos, în sacul de dormit.
Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus și ațipește, când o aude spunând:
- Frate, mi-e frig.
El desface fermoarul sacului, se ridică, aduce câteva pături și o învelește. Intră din nou în sac și, când închide ochii, ea spune din nou:
- Frate, tot mi-e foarte frig.
El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea și se reîntoarce în sac. Abia închide ochii, când ea spune:
- Frate, aproape îngheț…
De data asta, el rămâne nemișcat și zice:
- Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice ființă omenească, departe de civilizație. De ce nu facem ca bărbatul și nevasta?
- Din partea mea, nicio problemă, răspunde ea cu voce cochetă.
La care el rostește urlând:
- Atunci, dă-te jos din pat și caută-ți singură pături!
