Ion din Apahida mere să-l viziteze pe Gheo, în America. Gheo îl omeneşte şi, când să se întoarcă Ion în România, îi zice:
- Publicitate -
– Mă, Ioane, mă... rămâi tu aice, mă. Unde meri înapoi, în sărăcia ceea? Aice om fi amândoi, ne-om găsi două fete faine...
D'apoi Ion nu şi nu, ca doară nu-şi lasă el Apahida şi Clujul drag pentru un pumn de dolari. După o vreme, Gheo primeşte o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflându-se desenate trei oi şi-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus. Amu, se scarpină Gheo în cap:
– Tulai, că Ion aista e şi analfabet... da' ce-o vrut numa' oare să zică?!
Se tot uita, mai întreabă printre români... nimeni nu-l desluşeşte. Într-un bun ceas, cineva îi spune:
– Măi, Gheo, aşa lucru complicat numa' Rabi din New York a şti să-ţi dezlege, ca el o fost plecat din România, mă!
Ajunge Gheo şi la Rabi, Rabi se uita la scrisoare, apoi zice:
– Gheo, dacă nu ştiu toată povestea, nu pot să te luminez.
Gheo îi tot povesteşte ce şi cum a fost, apoi Rabi, brusc:
– A, păi atunci e limpede, zice aşa: oi, oi, oi... ce bou am fost că m-am întors!
