Un ţăran foarte sărac merge în fiecare zi să muncească la câmp, cu vaca.
- Publicitate -
Este un om cumsecade, care trudește pentru a-şi întreține nevasta şi familia. Într-o zi, cerul se rupe în două şi se dezlănțuie furtuna, iar trăsnetul îi omoară vita.
- De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie? se tânguie ţăranul către Dumnezeu. Cu ce ţi-am greșit? De ce m-ai pedepsit? Nu eram şi așa destul de amărât?
Dumnezeu tace. Lunile trec până se fac ani. Ţăranul, din ce în ce mai sărac, merge la câmp singur şi muncește doar cu brațele, din ce în ce mai obosite. Din când în când vine şi nevasta să îl ajute şi-i aduce un blid cu hrană. O altă furtună răscolește cerul, trăsnetul despică norii şi cade peste femeie, omorând-o.
Ţăranul își frânge mâinile, cuprins de deznădejde, şi strigă cu ochii la cer:
- De ce? Ce-am mai făcut? Sunt tare sărac şi tare credincios! De ce mi-ai omorât femeia? Răspunde-mi! Cu ce ţi-am greșit?
Deodată, o lumină orbitoare străpunge norii cei negri şi se aude glasul lui Dumnezeu:
- Nu mi-ai greșit cu nimic. Doar că, din când în când, mă scoți din minți.
