Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greșeală,
- Publicitate -
Maică-sa o dojenește și-i mai face și-o morală:
- Fă Ileană, fii cuminte, de nu ești ascultătoare
Îți va crește drept pedeapsă o pisică-ntre picioare!
Timpul își torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,
Că deși greșea întruna, nu-i creștea nicio pisică.
Dar veni și-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fior
Observă că-ntre picioare îi crescu un pufișor.
Și plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,
Că vedea crescând pisica și-o va face de ocară.
Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoase
Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.
-Ce-i cu tine, fă Ileană? Nu-ți veni cumva sorocul?
-Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.
Și apoi din vorbă-n vorbă, povești de-a fira-n păr
Întâmplarea cu blestemul și amarul adevăr.
-Nu-i nimica, fă Ileană, și pe mine-acum un an
Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un șobolan.
Și să vezi ce mare este, când înalță capul chel,
Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.
Și ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi șobolanul
Să-l înghită pisicuța? Ne-am mai potoli amarul.
- Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău
Că ți-ar fi păcat și ție și te-ar bate Dumnezeu.
Treaba n-a fost prea ușoară, pisicuța era mică,
Însă cu bunăvoință și puțină vaselină
Reuși pe pisicuță s-o vadă cu gura plină.
Și atunci, de bucurie, strigă Ileana-nveselită:
- Brava ție, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!
Și morala ne învață că-ntr-o gură de pisică,
Intră viu și iese mort orice șobolan îi pică!
