De curând, Sile ajunse ceva mare la gară. Șef. Visul lui de-o viață se împlinise: toate trenurile din județ circulau acum dirijate de el. Or, dacă ajunsese șef mare, se gândi mai întâi să facă niște servicii oamenilor din satul său. Să nu se spună că de când devenise cineva i-a uitat cu totul și nu mai știe de unde s-a ridicat.
- Publicitate -
Așa își aminti el că are un văr, Gheorghe, care nu avusese noroc în viață. Era el cam nărod, ce-i drept, dar în viață mai contează și norocul. Iar norocul acesta voia să i-l ofere el, Sile. Așa că scoase din funcție pe impiegatul de mișcare, deși omul lucra acolo de vreo 20 de ani, și-l instală pe vărul Gheorghe. Îl așeză, îi dădu niște indicații, îl bătu încurajator pe umăr și plecă liniștit la sediul lui de la oraș.
Peste câteva zile, primi o telegramă: "S-a întâmplat ceva grav. Stop. A murit un. Stop. Nici nu mai clipește acel. Stop. Vino urgent. Stop".
Sile simți cum îi îngheață sângele în vene. Citi și reciti telegrama. Da, era clar: scumpul lui văr îl anunța că murise "un" și "acel". Accident de cale ferată? Nu se poate! El a pus acolo un om de bază. Vreun mort în familie?
Lasă vorbă că are un deces și plecă la țară. Cu ochii triști, îmbrăcat la negru, abia ținându-și plânsul, coborî la haltă. Firesc, vărul său, care era la post, îi ieși înainte:
- Să trăiești, vere, îi zise. Și bine c-ai venit...
- Salut, Gheorghe! E cumva din familia mea? întrebă Sile, mirat că vărul, în loc să fie trist, zâmbea într-una cu gura până la urechi.
- Cine să fie?
- Cum cine? Sărmanul ăla. Cel care muri... Hai, spune-mi, că mă țin tare. Băiețelul? Tata? Că-i cam bătrân, saracul... Ori mama?
- N-a murit nimeni, vere!
- Atunci de ce mi-ai scris că a murit de tot și nu mai clipește? Ce-i cu telegrama asta? sări Sile, contrariat.
- A... telegrama! Păi, te-am chemat urgent, fiindcă a murit de tot un stop și nu mai clipește. Un stop de pe linie. Nu se mai aprinde. Iar eu nu știu să-l repar... De-aia te-am chemat.
Sile cască mai întâi gura, dar neputând să mai spună ceva, o închise la loc și plecă grăbit în căutarea omului care lucrase timp de 20 de ani acolo...
