Un tânăr fermier se însoară cu o fată din satul vecin. După nunta la care s-au servit tradițional doar produsele fermei, spre aprobarea admirativă a invitaților, tânăra pereche își petrece luna de miere timp de o săptămână într-un cort așezat pe malul râului care traversa ferma și se întoarce la munca de zi cu zi.
De îndată, însă, își face apariția mama soției, venită să inspecteze în amănunt proprietățile ginerelui, ca să se asigure că totul este gospodărit așa cum scrie la carte și nu se face risipă.
Tragedia se întâmplă atunci când mama soacră, însoțită de fiică și ginere, traversează grajdurile: din motive inexplicabile, măgarul fermei își aruncă copitele din spate exact în fruntea mamei soacre, trimițând-o pe loc în lumea drepților.
Desigur, la înmormântare participă toți locuitorii celor două sate vecine, zguduiți de întâmplare. Când lumea se îndepăr-tează spre case, pastorul îl oprește pe fermier la ieșirea din cimitir.
- Dragul meu, știu că este un moment greu pentru voi, dar nu mă pot abține să te întreb: când primeai condoleanțele, am observat că la toate femeile dădeai din cap de sus în jos, iar la toți bărbații - de la stânga la dreapta. Vrei să-mi spui și mie de ce, dacă nu sunt prea indiscret?
Fermierul se uită în jur și se asigură că nu-i aude nimeni.
- Foarte simplu, părinte. Femeile îmi spuneau: "Ce tragedie cumplită!", iar eu spuneam "Așa este...". În schimb, bărbații mă întrebau dacă închiriez măgarul, iar eu le spuneam: "Imposibil, am semnat deja contracte pentru dublul speranței lui de viață..."
