Un domn revine din Canada după 30 de ani în orașul natal. Acolo, nostalgic, se duce la un restaurant pe care-l știa de demult. Intră omul, se așază la masă și așteaptă. Vine chelnerul și-i dă meniul. Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta sa și începe să o miroasă. După două minute zice:
- Simt că aveți ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă de fasole și
supă de taiței, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex:
- De unde stiti, domnule?
- Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, deci aia se servește mai des, e specialitatea voastră. Aș dori o porție.
Urmează felul doi, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege dar acesta din nou îl oprește, ia furculița și o miroase. După două minute zice:
- Serviți antricot de porc, friptură de pui la rotisor și sărmăluțe, dar specialitatea voastră sunt micii cu muștar.
Chelnerul din nou perplex, merge la bucătărie, ia o linguriță, o cheamă pe doamna Lenuța, bătrâna bucătăreasă și-i bagă lingurița în chiloți.
Revine cu lingurița la masă și îl întreabă pe client:
- Ia hai să vedem, domnule, dacă știți și ce desert avem.
Clientul ia lingurița, n-o miroase nici cinci secunde și strigă:
- Cum?? Lenuța mai lucrează aici?
