Viaţa pe mare este plină de provocări, tot mai multe şi sub cu totul alte forme faţă de cele de acum trei decenii, cărora navigatorii trebuie să le facă faţă. Salariile atractive sunt puse în balanţă cu riscurile asumate şi fiecare îşi decide viitorul după o analiză atentă. Cât de protejaţi sunt navigatorii, îşi cunosc ei drepturile, ce-i de făcut pentru a avea siguranţă deplină la bordul navelor? Despre toate aceste subiecte, am discutat cu Adrian Mihălcioiu, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN) şi şef al Inspectoratului ITF România.
- Publicitate -
- Domnule preşedinte de sindicat, după atâtea şi atâtea încercări, înfruntând furtunile şi valurile, navigatorului i s-a creat imaginea de super-erou. Un personaj puternic, greu de lovit, rezistent la încercări. Cât de protejaţi sunt însă, în realitate, „umbrela” legislaţiei îi acoperă în totalitate?
- Înainte de toate, trebuie spus că navigatorii sunt şi ei oameni, iar la fiecare loc de muncă există probleme specifice. De exemplu, în ultima perioadă, pe lângă accidente sau decese, a crescut îngrijorător numărul de îmbolnăviri ale navigatorilor români, care au fost tratate cu superficialitate, în baza contractelor pe care le aveau ceilalţi membri ai echipajelor. Venind acasă, nu aveau suport de concediu medical, pentru că nu se încadrau în condiţiile contractului navei. Toate aceste cazuri au fost reanalizate şi s-au făcut reglementările necesare pentru ca navigatorii români să beneficieze de concedii medicale, de compensaţii, de asigurare medicală în România, decontate pe asigurarea navei.
Recent, am avut un caz în care un navigator a fost operat, nu primise niciun semnal de la companie cum că ar avea asigurare la navă, aşa că noi, sindicatul, am luat legătura cu societatea de crewing prin care a plecat şi am făcut demersurile necesare pentru ca tot ceea ce înseamnă cheltuieli medicale, tratament, investigaţii, operaţie, concediu medical până la revenire să fie plătite prin asigurare.
- Deci, pe cale legală, se pot rezolva problemele.
- Ordonanţa 50 este încă în vigoare şi ţin să subliniez faptul că legislaţia pe care o avem este foarte bună, este bine că navigatorii pleacă într-un sistem asigurat şi nu mai stau la mâna unuia sau altuia. De altfel, sunt tot mai puţini navigatori care mai pleacă în voiaj pe cont propriu, tratând direct cu compania. Navigatorii ne întreabă despre tot felul de oferte pe care le găsesc pe internet, iar noi îi sfătuim - pe o mare parte am reuşit chiar să îi convingem! - să nu opteze pentru plecarea direct cu compania, ci printr-o agenţie autorizată de crewing, pentru că în acest mod pot beneficia de asigurări şi de un nivel decent de condiţii de muncă şi de viaţă la bordul navei, indiferent în ce colţ al lumii s-ar duce.
Nu există niciun motiv de modificare a legislaţiei actuale, chiar dacă se încearcă acest lucru. Deocamdată, nu s-a făcut nicio modificare, sper să rămână aşa în continuare, iar autorităţile, în speţă Ministerul Transporturilor, Autoritatea Navală Română, să-şi dea seama că acest act normativ este foarte bun şi ar trebui păstrat în forma actuală.
- Aţi avut, recent, o întrunire la Constanţa cu reprezentanţii structurii centrale a ITF, pe linia combaterii depresiei la bordul navelor. S-au făcut paşi concreţi în acest sens?
- Avem informaţii de ultimă oră pentru a introduce în curricula şcolară cunoştinţe despre depresie, pentru studenţii de la Academia Navală şi de la Universitatea Maritimă. Formăm un grup de lucru şi un grup de contact, pentru o mai bună comunicare cu Londra şi cu medicul specializat pe diagnosticarea şi modalităţile de tratare a depresiei.
Se doreşte ca centrul universitar maritim de la Constanţa să găzduiască training-urile celor care vor preda aceste cursuri în ţările din zonă: România, Bulgaria, Albania, Muntenegru, Georgia.
La Constanţa, va funcţiona un centru de pregătire a celor ce vor preda lecţiile despre depresie, cum să o ocolim, şi sperăm să avem şi rezultate în viitor, să fie cât mai puţine probleme din acest punct de vedere.
- Să înţelegem că nu-i de glumit cu depresia. Care dintre navigatori sunt cei mai afectaţi?
- Depresia a devenit o problemă majoră. S-a constatat că, la nivel global, majoritatea (+60%) navigatorilor afectaţi de depresie sunt tineri, care vin prima oară la navă, dar nu numai. Accidentele, hărţuirile, actele de intimidare sub toate formele, toate vin să accentueze nivelul depresiei la bord în rândul tinerilor, iar în consecinţă, faptele lor devin de neînţeles, greu explicabile chiar de medici. Fiecare acţionează după capul lui, iar urmările pot fi tragice…
- O realitate dură! Ce-i de făcut?
- Tinerii au nevoie, în primul rând, de o educaţie mai bună. Împreună cu Autoritatea Navală Română, care are nu numai rolul, ci şi datoria de a veni aproape de unităţile de învăţământ din domeniul maritim, vom creşte implicarea în tot ceea ce ţine de siguranţa la bordul navelor, în aplicarea măsurilor de siguranţă, indiferent unde s-ar duce.
Navigatorii români, ofiţeri sau nebrevetaţi, trebuie să aibă un program de actualizare a acestor probleme cu care se confruntă.
Pe noua legislaţie, toate agenţiile de crewing au obligaţia de a raporta incidentele petrecute la nordul navelor, iar pe baza acestor cazuri, Autoritatea Navală Română nu doar să se rezume la simpla constatare, ci, mai departe, să realizeze o statistică ce va putea fi utilizată în viitor pentru a evita astfel de accidente. Pentru că sesizăm, de exemplu, că există un anumit tip de accident care se petrece pe mai multe nave. Şi atunci, în centre specializate, trebuie organizate training-uri, împărţite responsabilităţi, analize, decizii, pentru ca acel tip de accident să nu se mai repete.
- Aşadar, se impune o educaţie continuă!
- Aveţi mare dreptate, ca în orice domeniu, educaţia trebuie să fie continuă. Sindicatul Liber al Navigatorilor a făcut parte dintr-un proiect european, încheiat anul trecut, va urma implementarea noţiunilor în curricula şcolară din toată Europa, pentru că Europa vrea să aibă navigatori mai bine pregătiţi, care să facă faţă noilor condiţii de pe nave. Condiţiile s-au schimbat substanţial în ultima perioadă şi vorbim aici despre tehnologie, de inteligenţa artificială, care ia locul multor tehnologii din trecut şi poate chiar al unor navigatori.
- Noile tehnologii ar putea pune în pericol locurile de muncă ale navigatorilor? Să fie roboţii mai buni decât oamenii?
- În viitorul apropiat, nu se pune problema de a nu mai avea nevoie de navigatori. Din contră, există o mare cerinţă pe piaţă, capacitatea de transport a crescut, pe mare se transportă tot mai multă marfă, aşa că sunt necesare şi mai multe nave, şi mai mulţi navigatori.
O atenţie sporită trebuie acordată noilor pericole care „urcă” la bord, complet diferite faţă de cele de acum 20-30 de ani. Dincolo de izolare,
s-au redus timpii de operare, s-au scurtat vizitele la navă, imposibilitatea de a mai coborî pe uscat, pentru că navele stau tot mai puţin la cheu, imposibilitatea de a merge la doctor.
Am avut, chiar zilele trecute, un astfel de caz, în care un navigator a trebuit să-şi semneze cererea de demisie pentru a putea merge la doctor, în port. Este inadmisibil!
În concluzie, refacem chemarea către toţi factorii implicaţi în fenomen, către familia maritimă constănţeană - Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Universitatea Maritimă, CERONAV, Sindicatul Liber al Navigatorilor -, plus Ministerul Transporturilor, să vedem ce putem face, împreună, pentru navigatori, să putem avea un număr mai mare de navigatori. Printr-o perfecţionare superioară şi continuă, ei pot intra pe piaţa mondială a navigaţiei şi să aducă apoi beneficii societăţii româneşti, pentru că, aşa cum bine se ştie, valuta adusă în ţară de navigatori este importantă atât pentru familii, cât şi pentru economia naţională.
- Domnule preşedinte de sindicat, mult succes în activitate şi să faceţi, în măsura posibilităţilor, tot ceea ce puteţi să-i ajutaţi pe navigatori să aibă un trai mai bun la bordul navelor.
- Vă mulţumesc!
