Se vede că am apărut pe hartă: trupele și artiștii mari dau năvală în România, cum s-a întâmplat anul trecut, când pe plaiuri mioritice au aterizat Marilyn Manson, Wu-Tang, Reamonn, P!nk, Kasabian, Tori Amos, Julio Iglesias, Smokie, Pet Shop Boys, ca să nu mai aducem vorba de titanii Rolling Stones. Din păcate, avalanșa de monștri sacri sau pe cale de a fi sacralizați nu a adus multe lucruri bune, nu a produs acea... emulație, cum le place fotbaliștilor să spună, în rândul guriștilor neaoși. S-ar fi spus că, măcar de rușine, fetișcanele și băiețeii care se cred vedete pe la noi ar fi putut schimba macazul, dacă tot au reușit să respire același aer cu Macy Gray pe Insula Lacul Morii.
- Publicitate -
Ți-ai găsit! Prosteala continuă... Noroc că mai există o Lună Amară, niște Paraziți sau niscai Zdubi de import.
Vestea bună este că nu e încă totul pierdut. Dacă hemoragia de somități de anul trecut nu a reușit să impresioneze șoubizul local, poate o privire aruncată pe lista concertelor anunțate pentru 2008 va înviora filonul talentelor românești. Talente despre care sunt sigur că există, însă nu au loc de fițoasele blonde și siliconate în și pe sub birourile managerilor de case de discuri.
Așadar, anul a început fericit, cu Paradise Lost prezenți pentru a treia oară în România, după supershow-urile din ’94 și 2005. Finlandezii de la Amorphis revin și ei pe 9 februarie, într-un concert deja sold-out la Romexpo, unde vor fi și nemții din Haggard, în premieră la noi. Merită văzuți! La fel cum merită și The Havana Lounge ori Delinquent Habits, măcar pentru "Return of the Tres".
Indiscutabil însă, din certitudinile acestui an, cea mai îmbucurătoare prezență (pentru mine, he-he!) este cea a lui Kylie Minogue, din mai, de pe Cotroceni. Kylie este una din primele artiste pop pe care am ascultat-o și văzut-o pe casetele video aduse de unchiu-meu înainte de 1989. Și a rămas acolo, undeva, într-un colțișor al acelei părți a cordului unde înmagazinez muzica... îmi plăcea atât de mult, încât îmi venea să-l decupez de pe ecran pe efeminatul ăla de Jason Donovan!
Anul ăsta, dar prin august, avem și Maiden. Adevărații heavy-metalului britanic, totuși pe locul doi în topul preferințelor mele din Albion, după Judas Priest.
Din păcate însă, organizatorii de evenimente nu riscă propunând muzicieni considerați din al doilea val. Și se prea poate să aibă dreptate, din moment ce, dacă Paradise Lost abia adună vreo 2.000 de cunoscători, sunt slabe șanse ca Jamiroquai sau Bjork să-ți facă sold-out.
