Publicația aduce un omagiu cinematografiei românești, reprezentată la Cannes (13-24 mai) de filmele "Amintiri din Epoca de Aur", "Polițist, adjectiv" și "Cea mai fericită fată din lume", în articolul "Avangarda românească rezumă 30 de ani de tragedie națională în trei filme amuzante".
- Publicitate -
"Festivalul de la Cannes are un rol important în ceea ce privește descoperirea și recunoașterea cinematografiei române tinere, una dintre industriile de film emergente cele mai savuroase ale momentului", scrie "Le Monde".
"A curs deja destulă cerneală pentru a mai fi nevoie să redefinim spiritul acestei cinematografii. Cocteilul care a făcut posibilă o asemenea cinematografie este acesta: un mare fond de Ionescu, deasupra căruia este ras Cioran, cu puțin Tzara presărat deasupra. Și un astfel de cocteil are gustul pronunțat al absurdului metafizic, al umorului negru și al iredentismului politic, un spirit care farmecă prin amestecul de istorie și insolență, atitudine cultivată de cinematografia cehească în anii ‘60", adaugă prestigiosul cotidian francez.
"Întoarcerea pe Croazetă a acestor filosofi ai bizarului aduce un suflu nou, o fantezie insolită peste torentul otrăvit de angoasă și hemoglobină care se revarsă pe ecranele de la Cannes", mai scrie "Le Monde".
Mungiu, care a realizat, potrivit Le Monde, cel mai grav film al generației sale ("4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", recompensat cu Palme d’Or, n.r.), s-a întors pe Croazetă împreună cu câțiva prieteni pentru "Amintiri din Epoca de Aur", pe care l-a descris astfel: "Acest film este realizat în stilul filmelor italiene din anii ’60-’70, populare, directe și amuzante. Încerc să regăsesc sufletul popular al cinematografiei".
Potrivit Le Monde, "Amintiri din Epoca de Aur" a făcut publicul străin să înțeleagă mai bine rolul umorului "care a ajutat un popor îmbibat de suprarealismul totalitar să supraviețuiască".
"Oare această tentație a dispărut din România, odată cu eliberarea de sub dictatură? Ar trebui să ne îndoim de acest lucru, privind cel de-al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, «Polițist, adjectiv». Pelicula prezintă un polițist care află de rețeaua unor tineri care ar putea fuma marijuana. Ancheta, derizorie de altfel, mobilizează toate resursele unei birocrații depășite și inepte, care pare că a conservat intacte reflexele din perioada comunismului. Sub semnul absurdului, «Polițist, adjectiv» face o savuroasă analiză semantică a limbii de lemn din textele de lege. Într-un final extraordinar, polițistul onest și superiorul său ierarhic se contrazic asupra a ceea ce înseamnă «conștiința morală»", mai scrie "Le Monde".
"Dacă personajele din acest film par a fi, cum a subliniat și autorul, «în tranziție între vechea și noua societate românească», noua societate românească este prezentată în filmul lui Radu Jude, «Cea mai fericită fată din lume»", potrivit cotidianului francez.
Dacă filmele lui Mungiu și Porumboiu rulează la Cannes în secțiunea Un Certain Regard, pelicula "Cea mai fericită fată din lume" a fost inclusă într-o secțiune paralelă a festivalului, Association du Cinéma Indépendant pour sa Diffusion (ACID). "Cea mai fericită fată din lume" este prezentat de Le Monde ca fiind o producție remarcabilă. "Filmarea clipului promoțional, care devine un infern, și sordida dispută între tânără (Delia, n.r.) și părinții săi, care vor să vândă mașina câștigată de ea la o promoție, ocupă tot filmul, o glumă picantă despre publicitate", apreciază "Le Monde".
"Treizeci de ani de istorie românească atroce au defilat la Cannes în trei filme care au delicioasa politețe de a ne invita să râdem", încheie "Le Monde".
