Iată portretizarea pe care Ștefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o președintelui: "Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll si mr. Hyde ai politicii românești. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia și șmecheria periferiei. Te minte cu nerușinare, furandu-te între timp la buzunar, fără să i se miște vreun mușchi pe față. Devine expresiv ca un cioclu doar cînd anunță o nouă tragedie pentru români sau cînd, asemenea unui clovn hîd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, ești mai sărac și mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mișelește «un pseudo-Cezar care de fapt e însuși Mamona», s-a creat premisa recunoașterii populare într-o democrație de tip «Vacanța Mare». La suprafață – manelistul politic Traian Băsescu, cu șpriț și dansuri din buric, dedesubt – bani mulți și putere amețitoare". "Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor și neputințelor românești. Răscolind murdăria din subsolurile societății, a favorizat aducerea la suprafață a mizeriilor și a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi și singurul beneficiu care va rămîne după el. Președintele-jucător a fost și rămîne doar un președinte-impostor, pus pe harță și jaf și care, din joacă, a falimentat o țară, a flămînzit un popor. A jucat destinul țării la ruleta istoriei personale, mizînd totul pe blond. Crimele sale sînt cu premeditare, chiar dacă lasă să se înțeleagă că știe ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăția democratizînd eroarea și proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cîrca unei conduceri colective reprezentate de Guvern și de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.
