Pentru a șasea oară de la căderea comunismului, românii își vor alege, pe 22 noiembrie, un președinte

La 20 de ani de la căderea comunismului, românii încă încearcă sau, cel puțin, dau impresia că ar face asta, să "clădească" o cvasi-tradiție politică durabilă. În anul în care recunoaștem mai mult sau mai puțin deschis faptul că democrația e perfectibilă, suntem chemați la urne în contextul celui de-al șaselea scrutin prezidențial liber care, până la momentul actual, se definește drept cea mai dură și mai controversată luptă pentru putere de după revoluția din 1989.

După patru decenii de sistem totalitar, alegătorii nu au, din păcate, nici acum dimensiunea reală a pluralității politice și asta atât din cauza unui dezinteres major, cât și a unei lipse de educație în această direcție. La alegerile prezidențiale din 22 noiembrie 2009 s-au înscris, oficial, 12 candidați. La primele alegeri democratice din România de după decembrie ’89 au candidat doar trei, și anume Ion Iliescu, din partea FSN, Radu Câmpeanu, aspirant liberal, și Ion Rațiu, susținut de PNȚCD. Pe data de 20 mai 1990, aproape 15 milioane de români din cei 17.200.722 cu drept de vot s-au prezentat la urne. Ținând cont de context, prezența extrem de ridicată la urne nu era de natură să mire pe cineva. De-a lungul anilor, însă, prezența a scăzut constant, astfel că diferența între primul scrutin democratic și cel mai recent, cel din 2004, este de câteva milioane de alegători. Mai exact, la alegerile prezidențiale din 2004, din numărul total al românilor cu drept de vot, 18.316.104, s-au prezentat la urne doar puțin peste 10 milioane. Concret, dacă în 1990 s-a înregistrat o prezență la urne de 86,19%, în 2004 aceasta a fost de doar 55,2%.

Alegeri libere

Primele alegeri prezidențiale libere din România postdecembristă au avut loc pe 20 mai 1990. 85,07% dintre cei care au votat au optat pentru Ion Iliescu, 10,64% pentru Radu Câmpeanu și doar 4,29% pentru Ion Rațiu. Ziua acelor alegeri a intrat în presa vremii drept "duminica orbului", Iliescu fiind propulsat de un scor extrem de mare, în vreme ce contracandidații săi, liberal și țărănist, nu au avut nicio șansă. Electoratul momentului a fost considerat debusolat și fără o țintă clară, deși își dorea o redefinire identitară.

Primele alegeri cu două tururi de scrutin

Odată cu 27 septembrie 1992, românii au experimentat al doilea tur de scrutin al alegerilor. La prezidențialele din ’92 au candidat pentru mandatul de șef al statului Ion Iliescu (FDSN), Emil Constantinescu (CDR), Gheorghe Funar (PUNR), Caius Traian Dragomir (FSN), Ioan Mânzatu (PR) și Mircea Druc, independent. Din cei 16.597.508 de alegători, doar 12.150.728 au fost prezenți la urne.

În al doilea tur de scrutin s-au confruntat Ion Iliescu și Emil Constantinescu, mandatul de președinte fiind câștigat, și de această dată, de Iliescu, cu 61,5%.

În 1996, 16 candidați au vrut să fie președinți

Alegerile din 1996 au născut un interes major în rândul celor care și-au dorit să își asume mandatul de președinte al României, astfel că în primul tur s-au "luptat" 16 candidați, mai mulți chiar și decât numărul celor care s-au înscris în cursa pentru Cotroceni din 22 noiembrie 2009. Ion Iliescu (PDSR), Emil Constantinescu (CDR), Petre Roman (USD), György Frunda (UDMR), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Funar (PUNR), Tudor Mohora (PS), Nicolae Manolescu (ANL), Adrian Păunescu (PSM), Ioan Pop de Popa (UNC), George Muntean (PPR), Radu Câmpeanu (ANLE), Nuțu Anghelina, candidat independent, Constantin Mudava, de asemenea independent, Constantin Niculescu (Partidul Național al Automobiliștilor) și Nicolae Militaru, independent, au încercat să-i convingă pe cei 13.078.883 de alegători prezenți la urne să îi voteze. Doar 12.972.485 din voturile exprimate au fost valabile.

De această dată, însă, președinte a ieșit, în urma celui de-al doilea tur de scrutin, e drept, Emil Constantinescu, cu 54,41% din voturi, în defavoarea lui Iliescu, preferat de doar 45,59% din populația cu drept de vot prezentă la urne.

2000, anul în care Iliescu preia din nou puterea. În defavoarea lui Corneliu Vadim Tudor

12 aspiranți au râvnit, la alegerile prezidențiale din 2000, la fotoliul de șef al statului. Din cei 17.699.726 alegători înregistrați, 11.559.458 și-au exprimat dreptul la vot, dar doar 10.839.424 de voturi au fost valabile. Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Theodor Stolojan (la vremea respectivă candidat din partea PNL), Mugur Isărescu, György Frunda, Petre Roman, Teodor Meleșcanu, Eduard Gheorghe Manole, Graziela-Elena Bârla, Paul-Philippe Hohenzollern, Ion Sasu și Nicolae Cerveni au fost cei 12 candidați ai scrutinului pentru președinție din data de 26 noiembrie 2000.

Cel de-al doilea tur a avut loc pe 10 decembrie 2000, dată care a intrat în istorie drept alegerea răului cel mai mic din două rele, în sensul în care românii au avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Președinte a fost desemnat cel dintâi, cu 66,83%, în vreme ce Vadim a obținut 33,17%.

Traian Băsescu vs. Adrian Năstase

Alegerile prezidențiale din 2004 au dat ocazia unei campanii pe cât de controversate, pe atât de competitive. Principalii contracandidați au fost Traian Băsescu, în calitate de reprezentant al Alianței Dreptate și Adevăr, și Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR), social-democratul dorindu-și la acea vreme să dea scaunul de premier pe cel de președinte.

În primul tur de scrutin s-au întrecut 12 candidați. Astfel, alături de Băsescu și Năstase au mai intrat în cursă Corneliu Vadim Tudor, Marko Bela, Gheorghe Ciuhandu, George Becali, Petre Roman, Gheorghe Dinu, Marian Petre Miluț, Ovidiu Tudorici, Aurel Rădulescu și Alexandru Raj Tunaru.

În cadrul celui de-al doilea tur, din cei 18.316.104 cetățeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 10.112.262. Traian Băsescu a câștigat mandatul de președinte cu un procent de 51,23% (5.126.894 de voturi), Adrian Năstase obținând 48,77% (4.881.520 de voturi).

Cursa pentru Cotroceni. Ediția 2009

Alegerile prezidențiale de anul acesta sunt planificate, primul tur pentru 22 noiembrie, al doilea tur pentru 6 decembrie. Este pentru a șasea oară după Revoluția din 1989 când cetățenii cu drept de vot sunt chemați la urne pentru a alege un șef al statului. Sunt alegeri libere, alegeri care se desfășoară într-un context în care, probabil, așa numita democrație din România a ajuns la nivelul la care are o oarecare capacitate autocritică. 12 candidați s-au înscris, și de data aceasta, în cursa pentru Cotroceni: Crin Antonescu (PNL), Traian Băsescu (PD-L), George Becali (PNG-CD), Kelemen Hunor (UDMR), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Mircea Geoană (PSD-PC), Ovidiu-Cristian Iane (Partidul Ecologist Român), Remus-Florinel Cernea (Partidul Verde), Constantin Rotaru (Partidul Alianța Socialistă), Sorin Oprescu, Constantin Potîrcă și Gheorghe Eduard Manole.