Impotența psihogenă sau disfuncția erectilă psihogenă este definită de specialiști ca fiind incapacitatea de a obține sau de a menține o erecție suficient de mult pentru un act sexual, predominant sau exclusiv din cauza unor factori psihologici. Disfuncția erectilă psihogenă poate fi asociată cu alte disfuncții sexuale, precum dorința sexuală hipoactivă (diminuarea dorinței sexuale), cât și cu tulburări psihiatrice, în special anxietate sau depresie. Comparativ cu impotența organică, disfuncția erectilă psihogenă este declanșată de un factor psihic, fără o patologie fizică, iar tratamentul implică terapia psihosexuală sau psihologică, medicația fiind opțională.
- Publicitate -
Principalele cauze ale disfuncției erectile psihogenă sunt: tulburările de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea, teama de a eșua în atingerea unor anumite performanțe în timpul actului sexual sau sindromul văduvului (bărbatul simte că este infidel soției decedate și dezvoltă impotență psihogenă la începutul unei noi relații sexuale). La acestea se adaugă teama de afecțiunile cu transmitere sexuală sau anumite experiențe sexuale traumatice petrecute în trecut (viol, incest sau abuz sexual). Frecventă la vârste tinere, disfuncția erectilă psihogenă poate fi generalizată sau situațională. Partea proastă este că impotența psihogenă îi poate face pe bărbați să își piardă stima de sine și să renunțe la contactele sexuale.
