Ce este sindromul copilului "zgâlțâit"

Sindromul copilului zgâlțâit (shaken baby syndrome), descris în anul 1970 de către dr.John Coffey-radiolog și dr.Grethkelch Norman-neurochirurg, reprezintă o alterare gravă a creierului, retinei, membrelor și coastelor, din cauza mișcării bruște sau zguduirea sugarului și copilului mic. Vârsta la care apare acest sindrom este cuprinsă între 6-12 luni, dar uneori poate să apară și la vârsta de 5-6 ani.

Sindromul copilului zgâlțâit apare din cauza faptului că sugarul nu are creierul suficient de dezvoltat, ceea ce permite creierului să se deplaseze în cutia craniană și să sufere o acccelerație până la întâmpinarea unei rezistențe. Deoarece creierul sugarului nu este suficient dezvoltat, vasele cerebrale sunt fragile și se pot rupe ușor, producând hematoame subdurale sau epidurale care comprimă țesutul cerebral și pot produce: pierderea stării de conștiență, convulsii, comă, stop respirator sau cardiac. Pot sa apara si alte leziuni grave, care pot pune in pericol viata copilului, cum ar fi:hemoragiile retiniene, orbirea, fracturile costale sau fracturile membrelor.