Pentru tinerii diagnosticați cu diabet, adolescența este o perioadă delicată, în care dorința de emancipare poate duce la riscul întreruperii tratamentului. Momentul poate fi depășit prin efortul comun al părinților, medicului, dar și al adolescentului.
- Publicitate -
Adolescența este o perioadă dificilă în viața oricărui om, dar cu atât mai mult în cea a unui bolnav depistat cu diabet insulino-dependent. Cele două, adolescența și diabetul, au caracteristici antagonice, astfel că riscul ca tânărul bolnav să ia decizii care să-i pună în pericol starea de sănătate este mult mai mare. "Ce înseamnă adolescența? Libertate, independență, răzvrătire. Ce înseamnă diabetul? Dependență, respectarea strictă a unor reguli. Adolescența este o perioadă critică pentru o persoană cu diabet, căci se asociază cu impulsivitatea, agresivitatea și adoptarea unor conduite de risc, ce pot include tutunul, consumarea băuturilor alcoolice, drogurilor, diverselor medicamente. Dar și «experimentarea» unor doze de insulină prea mici sau prea mari și inclusiv respingerea propriului plan tera-peutic", a afirmat dr. Cristina Mihai, medic pediatru cu specializare în diabet, boli de nutriție și metabolism, din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța.
Sunt destule cazurile când adolescenții își ignoră boală, dintr-un sentiment de bravură, și ajung la spital în comă.
Din acest motiv, consultația, în cazul unui pacient adolescent, se focalizează pe problemele pe care le are tânărul în "a învăța să trăiască zi de zi alături de boala lui", a continuat specialistul. "Discuțiile medic pediatru-pacient se pot concentra și asupra școlii, prietenilor, carierei, relațiilor pe care le are cu părinții. Desigur, discuțiile se leagă în mod direct sau indirect de diabet, dar boala devine o rotiță în tot acest angrenaj de situații și relații interumane", a adăugat dr. Cristina Mihai.
Reacția părinților
Totodată, adolescența este perioada în care responsabilitatea deciziilor complexe privind monitorizarea glicemiei, stabilirea dozelor zilnice de insulină, alimentației trec, treptat, de la părinți la tinerii suferinzi de diabet. "Toate acestea sunt solicitante pentru o tânără persoană, așa că deciziile complexe nu pot fi transferate dintr-odată de la adulți la copii, fie ei majori! Într-o situație de trecere intempestivă a responsabilităților legate de boală către adolescent, acesta, nesigur de societate și temându-se de stigmatizarea socială, nu poate face față situației stresante și va căuta ajutorul tot în familie sau la medic", a explicat doctorul.
Părinții reacționează în două moduri: fie nu se grăbesc să lase frâiele controlului din mâini, fie privesc trecerea copiilor într-o nouă etapă - inclusiv trecerea lor de la medicul pediatru la medicul specialist, pentru adulți - ca pe o ușurare personală. "Ca și cum copiii pot deveni peste noapte persoane capabile să ia decizii privind stilul de viață, monitorizarea glicemică. Toate acestea sunt deosebit de solicitante, de fapt, pentru întreaga familie", a atras atenția specialistul.
Adolescentul va prelua controlul treptat
Ajutorul vine din munca în echipă. Dr. Cristina Mihai îi sfătuiește pe părinți să nu le impună adolescenților cum să-și structureze și să-și planifice stilul de viață, ci să le aducă argumente în favoarea modului optim de a acționa, pentru a ține boala sub control. "Un adolescent nu trebuie lăsat să greșească și să ajungă în impas, ca și cum ar fi independent. Simțindu-se luat în considerare, el se va deprinde treptat să-și argumenteze alegerile, clădindu-și astfel o nouă manieră de a gândi. El are nevoie de timp, iar perioada trecătoare de egocentrism, caracteristică vârstei, trebuie privită cu bunăvoință și înțelegere", a afirmat medicul.
Deși o perioadă de tranziție, problemele adolescenței nu trebuie subestimate. Motiv pentru care părinții care se simt depășiți nu trebuie să ezite în a cere ajutor profesionist de la psihologi sau psihopedagogi.