Atunci când un copil începe să meargă în somn, reacția firească a părinților este de neliniște. Însă, în realitate, somnambulismul este o manifestare comună în rândul copiilor, mai ales între 4 și 12 ani, și nu trebuie privit ca o afecțiune gravă. De cele mai multe ori, este un fenomen trecător, care dispare odată cu maturizarea creierului. Unii copii se ridică din pat și se plimbă prin cameră sau prin casă, alții doar vorbesc în somn sau își mișcă membrele ca și cum ar fi treji, fără să fie conștienți de ceea ce fac.
- Publicitate -
Episoadele apar, de regulă, la una-două ore după ce copilul adoarme și durează între câteva secunde și 30 de minute. În cele mai multe cazuri nu sunt periculoase, dar pot deveni riscante dacă cel mic ajunge într-o zonă nesigură sau interacționează cu obiecte periculoase. De aceea, părinții trebuie să fie vigilenți și să ia măsuri pentru a preveni accidentele nocturne. „Factorii care pot duce la episoade de somnambulism includ: lipsa de somn sau oboseala, programul de somn neregulat, boala sau febra, anumite medicamente, stresul etc. Cu toate că somnambulismul nu este periculos, este important să se ia măsuri de precauție, deoarece copilul somnambul poate să cadă, să se lovească de obiectele din casă, să iasă pe ușă afară, să folosească obiecte periculoase etc", a explicat dr. Victoria Sava, medic pediatru.
Studiile arată că somnambulismul are și o componentă genetică - aproximativ 80% dintre cazuri apar în familii unde și unul dintre părinți a avut episoade similare în copilărie. De asemenea, este corelat cu imaturitatea sistemului nervos central, ceea ce explică de ce dispare adesea în perioada adolescenței. Totuși, în cazuri mai rare, poate persista și la vârsta adultă.
Pentru a menține siguranța copilului, este recomandat ca ușile și ferestrele să fie încuiate pe timpul nopții, cheile să nu fie la îndemână, iar toate obiectele periculoase sau ascuțite să fie depozitate în locuri sigure. Copiii somnambuli nu trebuie să doarmă în paturi supraetajate, iar în locuințele cu scări este utilă instalarea unor portițe de siguranță. Dacă un episod apare, copilul nu trebuie trezit brusc, este de preferat să fie ghidat ușor înapoi spre pat, cu calm și blândețe.
„Mersul în somn la copii nu trebuie să alerteze părinții, decât dacă aceștia sunt supuși riscurilor sau dacă etapele de somnambulism sunt prea lungi. Copiii trebuie să fie cât mai liniștiți, să nu se agite înainte de culcare, să nu mănânce foarte mult și să se culce imediat, și să aibă un program de odihnă bine stabilit. Dacă mersul în somn persistă, se poate apela și la sfatul unui psihoterapeut, pentru a afla cauza somnambulismului și pentru terapie, la nevoie", a adăugat dr. Sava.
Somnambulismul poate fi o provocare pentru părinți, dar cu informare corectă și câteva măsuri de precauție, episoadele pot fi gestionate fără panică. În majoritatea cazurilor, este doar o etapă normală din dezvoltarea copilului, care trece de la sine odată cu timpul.
