Boala cronică este o povară grea. Mai ales pe umerii unui copil. Nu-și poate permite, asemenea prietenilor lui sănătoși, să mănânce tot de ce îi este poftă,
nici să întârzie prea mult la joacă. Trebuie să respecte un program strict de tratament, căci orice abatere poate însemna agravarea afecțiunii sau mai rău. Are nevoie - și o recunosc, atât părinții, cât și medicii - de povețele unui psiholog.
În primii ani de viață, părinții sunt cei care coordonează existența copilului. Ei îi spun ce și cât să mănânce, când să se culce și ce are sau nu voie să facă. Însă, odată cu înaintarea în vârstă, copilul conștientizează că boala este cea care îi "îngrădește" viața și pot apărea problemele: fie refuză să mai urmeze tratamentul, fie se izolează, fie recurge la gestul extrem de a încerca să-și curme viața.
"A ajuns de trei ori la spital în comă diabetică"
Horia S. este un tânăr de 16 ani, din Constanța, bolnav de diabet zaharat și face insulină de la vârsta de șase ani, de când a fost diagnosticat. De vreo trei ani, însă, refuză să mai respecte terapia și deja au început să apară problemele, ne-a mărturisit mama tânărului.
"Ar trebui să facă patru injecții cu insulină pe zi: trei cu acțiune rapidă, înainte de masă și una cu efect de 24 de ore, în fiecare dimineață. Pe cea de dimineață o face, dar restul… Nu respectă orele de masă, nu vrea să meargă la medic. Iar când îi atragem atenția, țipă să nu-l mai batem la cap și că o meargă când o să aibă chef. Dar nu îi este bine. Este agitat, nervos, anul trecut a ajuns de trei ori la spital în comă diabetică", ne-a spus mama adolescentului.
La școală este considerat un copil-problemă, nu vrea ca prietenii să știe de boala lui, ba chiar are momente când susține că nu are rost să lupte, căci nu mai are mult de trăit.
"Îl mai surprind că plânge. Îl întreb de ce și nu-mi spune nimic. Este un copil bun, dar s-a închis în el și refuză să înțeleagă că se poate trăi cu diabet, că sunt adulți care muncesc, care au o viață normală. Dar pentru asta trebuie să aibă grijă de el și să urmeze tratamentul", a adăugat Alina S., mama tânărului.
Au nevoie de înțelegere și îndrumare
"Adolescența reprezintă o perioadă critică pentru orice persoană cu diabet, în termenii de a-și obține independența. Ado-lescentul are o anxietate crescută, atunci când se pune problema acceptării lui de prieteni și colegi. Adolescența se asociază cu impulsivitatea, agresivitatea și adoptarea unor comportamente de risc, ce pot include tutunul, băuturile alcoolice, drogurile, diversele medicamente, experimentarea unor doze de insulină prea mari sau prea mici", a afirmat dr. Cristina Mihai, singurul medic pediatru diabetolog din județul nostru.
Specialistul a adăugat: "Adolescenții își doresc interlocutori capabili să-i înțeleagă. Căutarea dialogului și manifestarea empatiei sunt importante în îndrumarea lui". La această vârstă, au arătat specialiștii, echilibrul dintre boala cronică, părinți și medic este bulversat, iar bolnavul are nevoie de îndrumarea unui psiholog, care să-i ofere sfaturi și consilierea privind efectele bolii asupra vieții de zi cu zi.
Trebuie să scoată bani din buzunar
Alina S. ne-a mărturisit că a încercat să apeleze la psihologi, ba chiar a consultat și un psihiatru. Dar, pe de o parte, nu-și permite să plătească 100 de lei pe ședință, iar pe de altă parte, nici băiatul nu a vrut să mai meargă la consultații.
"Astfel de consultații psihologice sunt necesare de la vârste fragede, nu atunci când apar problemele. Noi, până când avea băiatul 9 ani, am locuit în Liban. Acolo, cu ocazie fiecărei vizite la spital, era consiliat și de un psiholog. Am încercat să-l ducem și aici la un psiholog, încă de când au început să apară problemele. Am fost la zeci de psihologi, dar numai la o primă ședință, pentru că apoi nu mai voia și pace", a mai afirmat mama adolescentului.
Statul nu asigură consultații gratuite pentru bolnavii cronici, fapt admis și de dr. Constantin Dina, directorul Direcției de Sănătate Publică (DSP) Constanța. În aceste condiții, fiecare se descurcă după posibilitățile financiare. Cert este însă că riscurile de a dezvolta complicații sunt mai mari.
2% din impozitul pe venit îi poate ajuta
Asociația Copiilor și Tinerilor cu Diabet "Sweet Land" Constanța ar putea veni în sprijinul minorilor cu această afecțiune, asigurându-le aceste consultații psihologice sau organizând grupuri de suport pentru ei. Au însă nevoie de sprijin financiar. Îi puteți ajuta, donând 2% din impozitul pe venit.
Formularul 230 și mai multe detalii puteți găsi pe pagina web a ONG-ului, www.sweetland.ro.
- Publicitate -
