Un copil agresiv nu înseamnă nea-părat că suferă de Hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). ADHD este o tulburare neurologică, studiile făcute pe acești pacienți arătând clar modificări neuro-anatomice. Psihologii spun că o parte dintre acești copii răspund la tratament și se recuperează până la vârsta de 10-11 ani. Sunt însă și cazuri mai grave, care nu răspund la tratament, ba chiar se agravează. În timp, acești copii dezvoltă, pe lângă ADHD și alte tulburări asociate: tulburări de învățare, opoziționism sau tulburare de conduită.
- Publicitate -
"Agresivitatea nu este un simptom al ADHD-ului, ci al tulburării de conduită. Copilul devine agresiv tocmai din cauza atitudinii de intoleranță a anturajului, care îl critică constant pentru reacții pe care el, oricum, nu le poate controla. În spatele agresivității acestor copii este de fapt o suferință emoțională profundă, o imagine de sine scăzută, anxietate și tristețe", a declarat dr. Geanina Cucu Ciuhan, psiholog.
În aceste cazuri, intervenția psihologică este una complexă, cuprinzând psihoterapia individuală a copilului, pentru rezolvarea dificultăților emoționale și controlul impulsurilor, psihotera-pia familiei, pentru modificarea stilului de parenting și a tiparelor de comunicare cu copilul, precum și un program riguros de management comportamental al copilului la școală sau grădiniță.
"În asemenea situații, rolul psihologului școlar este esențial, deoarece el trebuie să dezvolte programe de psihoeducație complexe, în care să implice copilul, colegii lui de clasă, profesorii și părinții. Pe măsură ce copilul se va simți acceptat și înțeles, comportamentul agresiv va dispărea", conchide psihologul.
