Ischemia miocardică este afecţiunea care apare în momentul în care muşchiul inimii nu primeşte suficient sânge. Acest lucru se întâmplă atunci când o arteră a inimii este îngustată sau complet blocată de depunerile de plăci ateromatoase, depuneri care împiedică sângele bogat în oxigen să irige vasele coronariene. Potrivit dr. Oana Breaz, în cazul în care ischemia este severă, poate conduce la infarct (infarctul miocardului) şi poate provoca distrugerea ireversibilă a ţesuturilor inimii. Deseori, lipsa alimentării cu sânge a inimii provoacă durere sau angină pectorală. Sunt, însă, şi cazuri când această durere nu este resimţită de către pacient, cazuri ce poartă denumirea de ischemie silenţioasă.
- Publicitate -
Ca în cazul oricărui diagnostic coronarian, factorii de risc major ai ischemiei silenţioase sunt ateroscleroza, boala arterială coronariană, dislipidemia, diabetul, hipertensiunea arterială, obezitatea, cardiomiopatia, fumatul, consumul de alcool etc.
În momentul în care medicul cardiolog suspectează ischemia silenţioasă, se vor efectua, pe lângă consultaţia cardiologică de rutină (anamneza, electrocardiograma, ecografie cardiacă) şi analizele de laborator (teste hematologice, teste biochimice, teste inflamatorii), precum şi testul de efort, urmat de montarea unui holter EKG.
Testul EKG de efort monitorizează funcţionalitatea inimii, atât în timpul efortului fizic, cât şi în stare de repaos. Astfel, respiraţia pacientului şi tensiunea arterială vor fi evidenţiate ca răspuns al efortului depus. Totodată, modificările EKG în timpul efortului, chiar şi în absenţa durerii toracice, pot evidenţia ischemia silenţioasă. Referitor la rolul holterului EKG, este acela de a înregistra activitatea electrică a inimii, timp de 24 de ore, pentru a evidenţia eventuale aritmii care sunt sugestive pentru ischemia silenţioasă.
