Mişcarea bebeluşului este o mişcare provocată de o activitate musculară proprie a celui mic. Activitatea începe imediat ce muşchii sunt inervaţi (controlați de nervi), dar nu sunt mişcări reflexive, ci apar din impulsurile nervoase autogenerate provenite din măduva spinării.
- Publicitate -
Potrivit specialiștilor, pe măsură ce fătul creşte şi sistemul nervos se maturizează, muşchii încep să se mişte ca un răspuns la stimuli. În aceste condiții, mobilitatea fetală poate fi spontană sau provocată.
Unele studii susţin că mişcarea voluntară a unui bebeluş apare doar după naştere, altele spun că, din contră, mişcarea intenţionată apare intrauterin, cu ceva luni înainte de naștere de naştere.
Primele mişcări ale bebeluşului în pântecul mamei se simt între săptămânile 16 şi 24 de de sarcină, iar poziţionarea placentei nu influenţează acest lucru. Cât privește unde se simt primele mișcări ale fătului, acestea diferă în funcție de vârsta sarcinii. La început, mișcările sunt localizate în jurul buricului, apoi vor avansa spre zona coastelor, mai jos în abdomen sau chiar în zona pelvină, cu lovituri în vezica urinară. În trimestrul III, mişcările bebeluşului sunt mult mai clare şi mai puternice. Unele lovituri vă pot lăsa chiar fără respiraţie şi se pot rări puţin din cauza lipsei de spaţiu din uter. Mişcarea se numeşte „păşire” şi descrie o mişcare circulară şi de rotire a bebeluşului, mişcare care-l ajută să se deplaseze şi să se poziţioneze cu capul în jos pentru naştere.
