Boala metabolică osoasă a prematurului (BMO) este o afecţiune nutriţională, caracterizată prin scăderea conţinutului mineral şi a densităţii osoase, secundar aportului inadecvat de calciu şi fosfor postnatal. Această afecţiune are o prevalenţă de 20-30% din totalul prematurilor, 55% dintre prematurii cu greutatea sub 1.000 grame la naştere.
- Publicitate -
Principalul factor de risc, care duce la apariţia bolii, este prematuritatea. Majoritatea calciului şi fosforului sunt transferate transplacentar, în trimestrul trei de sarcină. Această situaţie face ca prematurul să aibă rezerve limitate de calciu şi fosfat. Factorii de risc includ şi leziunile placentare, furnizarea dificilă a unor cantităţi suficiente de minerale şi vitamine, medicaţia, dar şi imobilizarea prelungită (ventilaţie asistată prelungită, afecţiuni cerebrale etc.).
BMO este cauzată de un aport nutriţional insuficient sau de absorbţia deficitară de calciu şi fosfat, precum şi de aportul insuficient de vitamina D şi proteine sau de limitarea activităţii fizice.
„Debutul clinic al BMO are loc la scurt timp după iniţierea creşterii ponderale accelerate (6-8 săptămâni) şi se poate prelungi, 3-12 luni. În majoritatea cazurilor, BMO evoluează asimptomatic, alteori, pot apărea deformări osoase, fontanelă anterioară mare, deformări posterioare ale cutiei craniene, fracturi (în formele severe) semnalate ca sensibilitate la palparea osului, plâns inexplicabil, mobilitate scăzută a membrului afectat, rahitism radiologic, îngroşarea articulaţiilor mâinii şi gleznei, diminuarea ritmului de creştere etc.", a explicat dr. Teodora Bucur. Medicul a precizat că diagnosticul se stabileşte în urma analizelor de laborator, radiologic sau ultrasonografic (metodă neinvazivă de evaluare a densităţii osoase).
Nu se recomandă formulele pe bază de soia!
Tratamentul afecţiunii presupune asigurarea aportului nutriţional. Intervenţiile nutriţionale precoce scad prevalenţa şi severitatea bolii. Prima opţiune nutrițională este alimentarea prematurilor cu lapte matern fortificat, în condiţiile în care mama asigură o cantitate suficientă de lapte muls. „Fortifierea laptelui matern este recomandată prematurilor sub 1.500 g la naştere, dar şi celor cu greutate la naştere mai mare (1.800-2.000 g). Această metodă poate fi utilizată până când prematurul poate fi alimentat exclusiv la sân sau până atinge greutatea de 2-2,2 kg. În lipsa fortifianţilor de lapte matern, se recomandă alimentarea prematurilor cu lapte matern şi administrarea de calciu, fosfor şi vitamine per os", a adăugat medicul specialist. Atenție! Nu se recomandă formulele pe bază de soia!
În lipsa laptelui matern, se recomandă alimentarea cu formule speciale pentru prematuri, acestea fiind îmbogăţite cu calciu şi fosfor, astfel încât să compenseze deficitul de absorbţie intestinală. Studiile au arătat că mineralizarea osoasă este mult mai bună în cazul prematurilor alimentaţi cu formula pentru prematuri, comparativ cu prematurii alimentaţi cu formula standard. De asemenea, nu este recomandată utilizarea formulelor pe bază de soia, acestea limitând absorbţia intestinală de calciu şi fosfor.
„În cazul utilizării de suplimente per os de calciu şi fosfor, se recomandă ca acestea să nu fie adăugate în lapte (matern sau formulă), deoarece pot precipita. Tratamentul include administrarea de Vitamina D, zilnic, program de mişcări pasive, zilnice. Iniţierea precoce a unui program de mişcări pasive are efect pozitiv asupra ratei de creştere ponderale şi mineralizării osoase. Trebuie evitate însă mişcările viguroase şi fizioterapia toracică, mişcările excesive putând duce la fracturi; monitorizarea Ca, P şi fosfatazei alcaline", a adăugat medicul neonatolog.
