Transfuziile de sânge ar putea provoca mai mult rău decât bine, deoarece, când este stocat, sângele pierde o componentă cheie în primele minute de la recoltare, potrivit unui studiu realizat de oamenii de știință americani, citat de AFP.
- Publicitate -
Potrivit datelor oferite de două studii făcute la Centrul medical al Universității Duke, oxidul nitric facilitează transferul oxigenului din celulele globulelor roșii din sânge în țesuturi, dar începe să se piardă în primele trei ore de la prelevarea sângelui. "Chestiunea stabilirii dacă sângele transfuzat ar putea fi dăunător pentru pacienți este una dintre problemele majore cu care se confruntă medicina americană", a declarat Johathan Stamler, profesor de medicină cardiovasculară și pulmonară la Universitatea Duke. El spune că există o soluție care ar putea permite restituirea oxidului nitric, dar metoda trebuie mai întâi testată clinic.
Echipa condusă de profesorul Stamler a reușit să crească fluxul sanguin în inimile private de oxigen ale unor câini, adăugând oxid nitric în sângele transfuzat. Următoarea etapă ar fi ca specialiștii să decidă dacă această tehnică poate fi folosită și la oameni.
Studii recente arată că pacienții transfuzați au un risc crescut de infarct, insuficiență cardiacă și chiar deces, dar acesta ar fi primul studiu care stabilește motivul acestor efecte negative provocate de o transfuzie. "Oxidul nitric dilată vasele sanguine permițând celulelor globulelor roșii să treacă și să livreze oxigenul", a mai spus Stamler. Dacă vasele de sânge nu se pot deschide, celulele globulelor roșii nu pot trece și țesuturile nu pot fi oxigenate, rezultatul fiind un infarct sau chiar moartea, potrivit profesorului.
Transfuziile de sânge ar putea provoca mai mult rău decât bine, deoarece, când este stocat, sângele pierde o componentă cheie în primele minute de la recoltare, potrivit unui studiu realizat de oamenii de știință americani, citat de AFP.
Potrivit datelor oferite de două studii făcute la Centrul medical al Universității Duke, oxidul nitric facilitează transferul oxigenului din celulele globulelor roșii din sânge în țesuturi, dar începe să se piardă în primele trei ore de la prelevarea sângelui. "Chestiunea stabilirii dacă sângele transfuzat ar putea fi dăunător pentru pacienți este una dintre problemele majore cu care se confruntă medicina americană", a declarat Johathan Stamler, profesor de medicină cardiovasculară și pulmonară la Universitatea Duke. El spune că există o soluție care ar putea permite restituirea oxidului nitric, dar metoda trebuie mai întâi testată clinic.
Echipa condusă de profesorul Stamler a reușit să crească fluxul sanguin în inimile private de oxigen ale unor câini, adăugând oxid nitric în sângele transfuzat. Următoarea etapă ar fi ca specialiștii să decidă dacă această tehnică poate fi folosită și la oameni.
Studii recente arată că pacienții transfuzați au un risc crescut de infarct, insuficiență cardiacă și chiar deces, dar acesta ar fi primul studiu care stabilește motivul acestor efecte negative provocate de o transfuzie. "Oxidul nitric dilată vasele sanguine permițând celulelor globulelor roșii să treacă și să livreze oxigenul", a mai spus Stamler. Dacă vasele de sânge nu se pot deschide, celulele globulelor roșii nu pot trece și țesuturile nu pot fi oxigenate, rezultatul fiind un infarct sau chiar moartea, potrivit profesorului.
