Insuficiența cardiacă sistolică este o patologie care apare în momentul în care inima nu mai pompează în mod eficient sângele. Rezultatul este că nevoile de sânge și oxigen ale corpului nu sunt satisfăcute, iar asta poate duce la suferința altor organe, determinând probleme serioase.
- Publicitate -
Pentru toată lumea, inima este un mușchi puternic care acționează ca o pompă și care trebuie să trimită în circulație suficient sânge pentru fiecare parte a corpului. Ea are patru camere: două atrii - camerele superioare şi două ventricule - camerele inferioare.
O scurtă introducere în anatomia acestui aparat a oferit dr. Pavel Pletea: atriul drept primește sângele fără oxigen ce vine de la țesuturile corpului și îl trimite ventriculului drept. De aici, sângele este pompat spre plămâni unde se va încărca cu oxigen. Mai departe, sângele cu oxigen trece de la plămâni la atriul stâng, iar apoi ajunge în ventriculul stâng. De aici este pompat în circulația sistemică, adică în restul corpului.
Ca urmare, o inimă sănătoasă are o capacitate mai mult decât suficientă de a menține un debit de sânge adecvat necesarului organismului.
Insuficiența cardiacă sistolică poate afecta una sau ambele părți ale inimii. În astfel de situaţii, a subliniat medicul, restul corpului încearcă să compenseze și el, prin alte mecanisme: vasele de sânge își scad diametrul pentru a menține tensiunea arterială, compensând pierderea de putere de la nivelul inimii. La rândul lor, rinichii rețin mai multă sare și apă în loc să le elimine prin urină. Astfel ajută la menținerea tensiunii arteriale prin creșterea volumului sângelui. În evoluție, însă, volumul crescut poate cauza înrăutățirea insuficienței cardiace, determinând inima să lucreze mai mult decât poate.
Aceste schimbări sunt temporare, dar, în timp, insuficiența cardiacă continuă să se înrăutățească până când mecanismele de compensare sunt depășite și nu mai au efect. „Insuficiența cardiacă sistolică se mai numește și insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă. Fracția de ejecție este o măsurătoare care arată procentajul de sânge care pleacă din ventricul cu fiecare contracție a sa. În mod normal, fracția de ejecție este între 55% și 70%. O fracție sub 40% poate semnifica insuficiență cardiacă. De obicei, insuficiența cardiacă sistolică poate apărea brusc, dacă o problemă medicală sau o leziune afectează inima. În cele mai multe cazuri apare în timp, din cauza unor patologii cronice", a explicat specialistul.
Patologiile care determină insuficiența cardiacă sistolică sunt: aritmiile, adică acele tulburări ale ritmului de bătaie al inimii, boala arterială coronariană. Cea din urmă apare în urma depunerii de grăsime în pereții arterelor coronare. Pe scurt, depozitele îngustează arterele și determină un flux de sânge scăzut. Boala mai este declanşată de diferite afecţiuni ale valvelor inimii, unele boli ale plămânilor, cum ar fi BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă) - boală cauzată în principal de fumat, care se manifestă prin îngustarea progresivă a bronhiilor, ceea ce determină o scădere progresivă a capacității respiratorii. Simptomele includ: dificultate în a respira (dispnee), oboseală, slăbiciune sau amețeală, tuse persistentă, umflarea picioarelor, gleznelor, gambelor sau a abdomenului, dificultate în a dormi pe spate, ritm al inimii neregulat sau rapid etc.
