Aveți dureri abdominale, sunteți nervoase, agitate? Stările depresive nu vă dau pace? Nu vă mai neliniștiți! Acestea sunt doar câteva din neplăcerile cauzare de sindromul premenstrual (PMS). Observaţiile specialiştilor arată că trei din patru femei sunt afectate de o anumită formă a PMS, la fiecare menstruaţie.
- Publicitate -
În general, fiecare femeie prezintă cel puţin un simptom al sindromului premenstrual în decursul vieţii. Vârful de incidenţa al sindromului premenstrual este, însă, între 20 şi 40 de ani, afirmă dr. Elvira Brătilă. În ceea ce privește intensitatea manifestărilor, aceasta variază de la o lună la alta, dar simptomele tind să se repete după un tipar previzibil pentru fiecare femeie afectată. Nu știți cum recunoaşteți sindromul premenstrual? „Simptomatologia are o evoluţie oscilantă, cu agravări şi ameliorări pe toată perioada reproductivă a femeii. Semnele şi simptomele sindromului premenstrual apar în a doua jumătate a ciclului menstrual, de obicei cu 7-10 zile înainte de menstruaţie. La majoritatea femeilor manifestările dispar la începutul menstruaţiei", a precizat medicul. Peste 150 de simptome sunt descrise în cadrul sindromului premenstrual, dar numărul şi intensitatea simptomelor cunoaşte o mare variabilitate, fiind specifice fiecărei femei în parte. Mai mult decât atât, intensitatea manifestărilor poate varia cu fiecare ciclu menstrual.
Cele mai frecvente manifestări ale sindromului premenstrual includ simptome emoţionale şi comportamentale, simptome fizice. Simptomele emoţionale şi comportamentale sunt: anxietate sau încordare, stare depresivă, modificări bruşte ale dispoziţiei (furie sau iritabilitate), tulburări ale somnului (insomnie), izolare socială, incapacitate de concentrare.
Semnele şi simptomele fizice includ: oboseală, cefalee (durere de cap), dureri musculare sau articulare, balonare abdominală, constipaţie sau diaree, sensibilitatea sânilor. Cert este că aproximativ 8% din femei prezintă o formă severă de sindrom premenstrual.
Cauzele exacte ale sindromului premenstrual sunt încă necunoscute, dar au fost identificaţi mai mulţi factori care pot contribui la apariţia afecţiunii:
modificările hormonale, depresia nediagnosticată poate fi responsabilă pentru manifestările severe ale sindromului premenstrual, deşi nu poate fi incriminată pentru toate simptomele. Totodată, cercetările recente arată că variaţia anumitor substanţe chimice cu rol de neurotransmiţători
(serotonină) influenţează dispoziţia femeilor, ce ar putea fi incriminată în apariţia sindromului premenstrual. Totodată, deficitul de vitamina B6 sau a unor acizi graşi esenţiali, consumul de alcool şi cofeină pot conduce la apariţia sau agravarea simptomatologiei, la fel ca şi stresul. „Nu există un algoritm standard de diagnostic al sindromului premenstrual. Ca parte a strategiei de diagnostic se recomandă testarea funcţiei tiroidei, deoarece anumite afecţiuni tiroidiene pot avea o simptomatologie similară sindromului premenstrual. Un alt element important pentru diagnostic este reprezentat de întocmirea unui jurnal lunar al simptomelor pentru cel puţin două luni, care să conţină: momentul apariţiei şi terminării menstruaţiei, momentul apariţiei şi intensitatea simptomelor înaintea şi în cursul menstruaţiei", a adăugat specialistul.
