Probabil că ați experimentat măcar o dată în viață senzația de gât înțepenit, însoțită, uneori, de dureri de cap, amețeală sau greață. Cu siguranță o știți, pentru că este cel mai frecvent tip de durere, după cefalee și durerea lombară. Această senzație pe care o resimțiți este, de fapt, cervicalgia acută sau cronică, ea putându-vă afecta serios calitatea vieții.
- Publicitate -
Prin disconfortul fizic şi psihic pe care îl generează, conduce la îngrijorare, fatigabilitate, depresie şi anxietate. Alteori, tabloul clinic cuprinde vertij, tulburări oculare şi laringo-faringiene, insomnii, dureri precordiale și nu numai. Potrivit dr. Mădălina Iliescu, afecțiunea este asociată aproape întotdeauna cu alte fenomene de tip nevrotic, obiectiv ce se poate evidenţia prin redresarea sau accentuarea curburii, puncte dureroase şi contracturi musculare. În plus, mobilitatea este, și ea, ușor afectată.
„Cervicalgia acută, însoţită sau nu de torticolis, se instalează cel mai frecvent brusc şi este de scurtă durată. Se caracterizează prin dureri în regiunea posterioară a gâtului care limitează pe grade variate mişcarea până la blocarea acesteia. Algiile (durerile apărute spontan) pot iradia superior, inferior pe coloana dorsală sau brahial. Fizic se evidenţiază un segment cervical rigid, dată fiind contractura musculară, sensibilă la palparea posterioară şi laterocervicală, cu redresarea segmentului. Se pot exprima mai intens puncte precum emergenţa nervului Arnold. În astfel de cazuri, mobilitatea, în toate planurile, este defectuoasă, toţi indicii, menton-stern, occiput-perete, umăr-ureche, menton-umăr, fiind deterioraţi. Adesea, cervicalgia se însoţeşte de torticolis acut, dată fiind contractura reflexă a muşchiului sterno-cleido-mastoidian. Capul are o poziţie vicioasă, involuntară de rotaţie şi lateroflexie, direcţionat în sens opus muşchiului contractat, iar mişcarea este imposibil de executat pe acest sens”, a precizat medicul.
În ceea ce priveşte cefaleea cervicală, se descriu trei forme clinice: forma occipitală, atunci când durerea este consecinţa iritării ramului posterior al nervului C2, C3 şi pot apărea paroxisme cunoscute sub numele de nevralgie Arnold. Apoi, există forma occipito-temporo-maxilară, când durerea în regiunea parietală, retroauriculară şi unghiul inferior al mandibulei este declanşată prin iritarea ramului anterior al nervului C2, C3. Ultima formă de boală este cea supraorbitară, generând durere supraorbitară şi chiar retroorbitară.
Durerea este declanşată frecvent de posturi vicioase sau de eforturile fizice ale segmentului. Populaţia trebuie să ştie că mai există şi migrena cervicală, care se referă la un sindrom paroxistic caracterizat prin cefalee, greţuri, vărsături, tulburări oculare şi neurovegetative, generate de proliferarea osteofitică şi reacţia inflamatorie ce determină angiospasm în teritoriul arterei vertebrale.
De asemenea, se poate discuta despre sindromul cervical Barre - Lieou, care s-ar datora iritării filetelor simpaticului cervical posterior de către osteofitele cervicale, generând: cervicalgii, cefalee cervicală, vertij, acufene, scotoame, parestezii, greţuri, vărsături, fenomene nevrotice. „Astăzi, se consideră că baza simptomatologiei se datorează tulburărilor de origine circulatorie din sistemul vertebro-bazilar, considerându-se că rahisul cervical are rol determinant în declanşarea ei. Toate sindroamele dureroase cervicocefalice beneficiază cu succes de şedinţe de tratament de recuperare, balneofizioterapie, în care se pot efectua aplicații de electroterapie, laserterapie, ultrasunete, magnetoterapie, termoterapie, masaj, kinetoterapie”, a adăugat specialistul.
