Spasmofilia este o stare de hiperexcitabilitate neuromusculară declanșată de evenimente cu mare impact psihologic precum emoțiile, efortul, oboseala, diferite conflicte și stresul persistent. Inițial nu era considerată o boală propriu-zisă, fiind încadrată în categoria largă a nevrozelor, însă spasmofilia are anumite elemente care o diferențiază de nevroză. Aceasta este definită ca fiind o stare de sensibilitate neuro-motorie extrem de ridicată, pacientul răspunzând la stimularea mecanică sau electrică printr-un spasm muscular, tetanie sau chiar convulsii.
- Publicitate -
Deoarece în serul pacienților spasmofilici s-au găsit nivele scăzute de calciu și uneori și de magneziu, actualmente se consideră că substratul hiperexcitabilității neuromusculare ce caracterizează spasmofilia este hipocalcemia cronică.
Potrivit specialiştilor, cele mai frecvente simptome, prezente la majoritatea pacienților sunt următoarele: senzația de nod în gât, care corespunde clinic spasmului musculaturii netede a esofagului ce cauzează dificultăți la deglutiție (înghițire), mai ales în cazul alimentelor solide. Apoi, paresteziile reprezintă senzația de furnicături, înțepături, arsuri sau amorțeală resimțită de către pacient, predominante la nivelul degetelor sau extremităților. Irascibilitatea, nervozitatea sau starea crescută de emotivitate sunt simptomele neuropsihice similare celor din nevroze, ceea ce complică diagnosticul, mai ales când celelalte semne obiective nu sunt foarte evidente. Simptomele de spasmofilie pot fi subiective, iar un medic pus în fața unui pacient cu simptome predominant neuropsihice și stare nevrotică evidentă poate pune diagnosticul de nevroză, însă examenul clinic ajută la diferențierea nevrozei de spasmofilie prin anumite semne clinice evidente, pe care orice medic trebuie să le cunoască și să le evidențieze în momentul în care se află în fața unui asemenea pacient.
