În general, ochii bebelușului se deschid în fața sânului care îl primește și copilul descoperă acolo firul de lumină care îl leagă de viață. Cu toate acestea, a-i stimula vederea înseamnă a-l integra în lume și a întări uniunea părintească. Potrivit specialiștilor, simțul vederii este unul dintre cele mai puțin dezvoltate la naștere. Tocmai de aceea, stimularea capacității vizuale bebelușului este de o importanță majoră. Copiii se nasc cu dificultăți de concentrare, dar în câteva luni de învățare intensă, vor învăța să se descurce bine prin imitarea mișcărilor, recunoașterea fețelor și interacțiunea cu cei din jur.
- Publicitate -
De obicei, bebelușul este atras de obiectele cu contraste ridicate, de forme, mișcări și voci calde. Stimularea timpurie oferă siguranță, ajutându-l să vă poziționeze și să-și recunoască îngrijitorii. Totodată, comunicarea vizuală oferă confort și conectare. Fără îndoială, stimularea este necesară, mai ales în primul an de viață, când ritmul experiențelor cognitive este amețitor.
Nou-născuții vin pe lume cu o vedere slabă. În prim-plan, o văd pe mama care, la aproximativ 20 sau 30 cm, îi privește, le zâmbește și îi alăptează. Vederea încețoșată îi scutește de la înțelegerea a ceea ce se întâmplă în jur, pentru a se putea concentra doar asupra a ceea ce este apropiat și vital. Cert este că, de îndată ce deschide ochii și apare intersectarea inițială a privirilor care stabilește relația maternă, devine posibilă stimularea capacității vizuale. Mirosurile și culorile, plus căldura și catifelarea pielii sunt începutul aventurii instinctive a existenței. Relația vizuală mamă-copil este intensă și va fi elementul comun al celorlalți stimuli.
