Talasoterapia - terapia cu apă, alge şi nămol care atenuează anumite afecţiuni

Talasoterapia constă în utilizarea terapeutică a apei de mare şi a altor elemente ale mediului marin, cum ar fi algele, nisipul, nămolul sau briza. Cuvântul provine din unirea termenului grecesc „thalassa”, care înseamnă „mare”, cu „therapia”, care se referă la vindecare. Talasoterapia a apărut în Grecia antică şi este menţionată în scrierile lui Hipocrate, care a recomandat utilizarea apei de mare pentru a atenua anumite afecţiuni. Mai târziu, în Imperiul Roman, soldaţii au folosit băile fierbinţi cu apă de mare pentru a se recupera după bătălii. Ulterior, această tehnică terapeutică s-a răspândit în toată Europa. Specialiştii afirmă că principiul din spatele talasoterapiei este faptul că scufundarea repetată în apa de mare caldă şi aplicarea de nămol şi alge marine pot contribui la echilibrul chimic natural al organismului.

Astfel, pielea poate absorbi mineralele de care are nevoie (magneziu, potasiu, calciu, sodiu şi iod) din apa de mare. Experţii recomandă talasoterapia pentru tratarea mai multor afecţiuni, inclusiv dureri corporale, boli ale pielii, cum ar fi psoriazisul, reumatism, osteoporoză, tendinită şi lumbago. De asemenea, este utilă în caz de probleme de circulaţie, cum ar fi hematoamele, venele varicoase şi sângerările nazale recurente. În plus, poate oferi beneficii celor cu afecţiuni emoţionale legate de stres şi depresie. Această tehnică terapeutică nu este recomandată, însă, în caz de cancer, hipertensiune arterială severă, afecţiuni febrile şi psihoze.