Hepatita B este provocată de un virus prezent în sânge, în secrețiile genitale, spermă, în limfocite, în măduva osoasă, în laptele matern, în salivă, în lacrimi, în urină, iar multiplicarea lui este intensă. Virusul B poate rezista în mediul extern, în medie, 7 zile. Nu este inactivat de alcool, eter sau căldură. Puterea de contaminare a virusului B este foarte mare: riscul contaminării în afara unei expuneri la sângele unei persoane infectate este de 30%. Sursa de infecție este omul: digestiv, sexual, vertical – de la mamă la copil. Depistarea hepatitei B pe parcursul sarcinii ajută la prevenirea transmiterii virusului. Mai mult de 90% dintre copiii contaminați înaintea vârstei de 1 an vor dezvolta o hepatită cronică B (în cazul adulților doar 10% din cazuri se cronicizează). Hepatita B poate să treacă neobservată. Majoritatea bolnavilor nu prezintă semne ale afecțiunii. Între 10% – 30% dintre cazurile de hepatită acută, se pot manifesta prin: oboseală, greață, vărsături, sindrom pseudo-gripal și îngălbenire. Între 0,1% – 1% din cazurile de hepatită B pot evolua spre formele acute, spre o hepatită fulminantă (forma gravă și mortală a bolii în absența transplantului hepatic). Perioada de incubație a virusului hepatitei B este, în medie, de 75 de zile, dar poate varia între 30 și 180 de zile. Prin vaccinare, organismul produce anticorpi, care te apără de infectările ulterioare cu VHB. Prin vaccinare se asigură atât prevenirea hepatitei B acute, cât și evoluția acesteia către hepatita cronică și a urmărilor ei grave: ciroza și cancerul hepatic, explică specialiștii Baylor.
- Publicitate -
