Dacă nu sunt tratate la timp, tulburările urinare pot conduce în timp la dereglări ale funcției vezicii urinare și ale rinichilor, pentru că, indiferent de cantitatea de urină evacuată prin uretră, rinichiul va produce zilnic aproximativ 1,5 litri de urină.
- Publicitate -
O evacuare redusă de urină determină adesea o stagnare a acesteia, inițial la nivelul vezicii urinare, dar ulterior până la nivelul rinichilor, așa cum ne-a declarat prof. dr. Viorel Tode, pe care îl puteți contacta la cabinetul medical de pe strada Mihai Viteazu, nr. 67 B sau la telefonul 0241/811955.
Ce se poate întâmpla în acest moment? Când urina nu a fost complet evacuată din vezica urinară pot apărea infecții cu propagare în căile urinare. Bacteriile găsesc la acest nivel un mediu de cultură, se pot înmulți și răspândi foarte repede. Apar febra, durerea, iar evoluția poate continua până la o infecție la nivelul rinichilor. Alți pacienți, ca urmare a îngustării din ce în ce mai accentuate a uretrei, trebuie să solicite tot mai intens peretele muscular în cursul urinării, pentru a forța vezica urinară să învingă obstacolul. Urmarea este reprezentantă de o îngroșare a peretelui vezicii urinare și a musculaturii vezicale. Prin efortul muscular intens al vezicii, care trebuie să mențină fluxul de urină în ciuda tulburărilor, fibrele musculare de la acest nivel se pot îngroșa și pot crea aspectul de "coloane" de la nivelul peretelui intern al vezicii, așa numita "vezică de luptă".
În cazul unei "vezici de luptă" poate apărea imposibilitatea de golire a aces-teia. Urina reziduală poate crește cantitativ, riscul de infecție bacteriană fiind foarte mare. În ciuda nevoii intense de urinare, în stadiile ulterioare ale dezvoltării bolii, este posibil ca vezica să nu se mai poată goli absolut deloc. "În acest caz a fost atins stadiul de blocare a urinei. Medicul vă poate ajuta prin montarea unei sonde sau a unui cateter prin care să se poată evacua urina", ne-a spus dr. Viorel Tode.
Prostata, explorată printr-un simplu tușeu rectal
Prostata este situată în imediata vecinătate a rectului, astfel încât medicul o poate palpa cu ușurință cu aportul degetului arătător. Această explorare este, de regulă, nedureroasă și nu implică niciun pericol. Medicul poate obține informații importante simțind suprafața prostatei, verificându-i consistența și evaluând mărimea sau eventualele modificări ale acesteia.
Cu aportul ecografiei se poate face o evaluare suplimentară a mărimii prostatei, permițând și o apreciere rapidă și ușoară a stării vezicii urinare și a rinichilor.
Ecografia tridimensională, urmată de recoltarea de țesut tumoral, permite stabilirea unui diagnostic corect al naturii tumorii care se dezvoltă în prostată.
Pentru măsurarea puterii jetului de urină există un aparat special. Se poate măsura forța jetului la un pacient care acuză o slăbiciunea a acestuia, măsurători ce pot fi repetate la diferite intervale de timp pentru a vedea dacă s-a modificat sau nu.
Examinările sunt nedureroase
De mare importanță este și dozarea antigenului specific al prostatei – PSA. Se recomandă a se efectua tuturor bărbaților trecuți de 55 de ani, o dată pe an, iar acelora peste 60 de ani de două ori pe an. Valorile crescute ale PSA orientează asupra malignității tumorii prostatice.
În final, medicul va examina probele de urină pentru a determina prezența de bacterii sau alte tipuri de celule. Se pot face și investigații radiologice ale uretrei, bazinului, a căilor urinare superioare și vezicii urinare prin mamografie.
Tomografia computerizată și scintigrafia osoasă au indicații numai în cazuri bine precizate, cum ar fi în cancerele prostatice. Toate examinările se pot realiza rapid și sunt nedureroase.
Tulburările urinare pot apărea la fiecare al doilea bărbat trecut de 50 de ani și la 75% dintre cei peste 60 de ani. Bărbații trebuie să se prezinte neapărat la medic dacă urinează frecvent, în special noaptea, dacă jetul de urină întârzie să apară, deși există o dorință mare de a urina, când mai curg câteva picături de urină după ce bărbatul are senzația că a terminat de urinat, când pacientul acuză dureri, usturime sau arsuri în timpul urinării.
