Noiembrie 1999. La 23 de ani, mândru foc de primul apartament achiziţionat în Constanţa, pe aleea Hortensiei din cartierul Tomis Nord, îmi invit părinţii din Buzău, după zugrăveala generală, la un pahar de şampanie, să le prezint „opera de artă”. Şi s-au bucurat de ce-au găsit, însă au avut o remarcă: „Nu-i cam la margine de oraş? Cam intră vântul pe aici!”.
Mă aşteptam la acest dialog, aşa că am replicat imediat: „Vedeţi terenurile dinspre Ovidiu, vii, livezi sau pârloage? În 20 de ani, aici vor fi blocuri, adio verdeaţă. Oraşul se extinde, sănătoşi să fim”. Ei bine, am avut mare dreptate, iar la 24 de ani distanţă de la acea conversaţie, am făcut un reportaj prin cartier. Da, da, a devenit deja cartier, cu bune şi cu rele, într-o formulă specifică unei zone aflate în expansiune.
Din păcate, ca în multe alte zone ale Constanţei, s-a pierdut „momentul T zero”, s-a ratat startul şi totodată şansa de a avea un peisaj urban aşa cum îl întâlnim în oraşele (mai mici sau mai mari) civilizate ale Europei. După reţeta de succes din Compozitorilor sau Anadalchioi, a construit fiecare cum a vrut, când a vrut, după cum l-a dus mintea ori după ce a avut prin buzunare. „Desenul” străzilor, racordarea la o serie de utilităţi, elementele definitorii ale cartierelor, toate mai au de aşteptat.
La nani, mai puţin afaceri
Din capul locului, trebuie spus că noul cartier care se prefigurează dincolo de Tomis Nord, în perimetrul delimitat de Campusul Universitar, bulevardul Aurel Vlaicu, bulevardul Tomis şi vecinătatea oraşului Ovidiu, are 90 la sută folosinţă rezidenţială. Ici-colo câte un cabinet stomatologic, un restaurant, o agenţie de crewing. În rest, case, blocuri, mai înalte ori mai joase, hoteluri şi chiar un cămin de bătrâni.
Şantierele au luat locul grădinilor şi al viilor. Sunt proiecte aflate în faza de consultare a populaţiei asupra propunerilor preliminare de plan urbanistic de detaliu pentru reglementare construire pe parcele, altele în faze mult mai avansate, în cazul cărora au demarat deja lucrările de construcţie.
Chiar la linia bulevardului Aurel Vlaicu, se ridică Primavera Campus, un complex ce include două imobile locuinţe colective, P+8 etaje, cu spaţii comerciale la parter. Autorizaţia de construcţie a fost eliberată de Primăria Constanţa în octombrie 2022, lucrările au început în februarie 2023 şi vor trebui finalizate în februarie 2026.
La câteva sute de metri depărtare, un alt imobil în regim P+3 etaje prinde contur. Beneficiar este Maturo Homes, iar proiectul este prevăzut a fi finalizat în luna iulie a anului 2024.
De vă vor conduce paşii în zonă, nu veţi putea să nu sesizaţi un mic amănunt: aproape în fiecare parcare veţi zări autoturisme, marea majoritate de lux, cu numere de Ucraina. Refugiaţi din cauza invaziei ruse, „fraţii” noştri ucraineni au găsit cazare în hotelurile şi imobilele din cartier, proprietarii fiind încântaţi să le ofere o mână de ajutor. Bineînţeles, nu gratis, cei 6.000 de lei încasaţi de la statul român pentru o familie de patru persoane fiind bineveniţi mai ales în extrasezon.
De asemenea, printre chiriaşii de lux se numără şi studenţii străini, cei mai mulţi arabi, care preferă să achite 500, 600 sau chiar 700 de euro pentru o locuinţă aflată în vecinătatea Campusului Universitar.
Gluma cu „pietre preţioase”
Străzile cartierului poartă nume de pietre preţioase - Diamantului, Perlei, Safirului, Smaraldului, Opalului, Rubinului, Cuarţului, Agatului, dar va mai curge cu siguranţă multă apă pe Dunăre până când vor deveni chiar „preţioase”. Cum se circulă în zonă? L-am întrebat pe Samet M., şofer şi locuitor în zonă.
„Trebuie să fii foarte atent, să circuli cu viteză mică, altfel rişti să rupi maşina. Bucşăreală, pivoţi, amortizoare am tot înlocuit. Drumurile nu sunt asfaltate, pe majoritatea străzilor sunt uşoare urme de piatră, nu există trotuare, imaginaţi-vă cum se strecoară toamna pietonii, pe ploaie, când totul se transformă în lacuri şi mocirlă.
Dar ne-am asumat acest lucru atunci când am decis să facem pasul, să ne mutăm aici. Sunt convins că se va asfalta şi la noi. Când? Când om fi probabil bătrâni”, ne explică interlocutorul nostru. Dincolo de stratul consistent de praf care se aşază vara sau de mocirlele de toamnă, pentru a tranzita zona la pas, mai ai nevoie de o calitate: să fii curajos, să înfrunţi câinii cartierului. Sunt mulţi şi chiar răutăcioşi, nu înţeleg că am venit doar să fotografiem, nu să furăm!
În stand-by
În timp ce marii investitori au demarat deja proiectele, sunt şi proprietari de terenuri (şi nu puţini!) care încă nu s-au decis ce să facă.
„Am acest teren, în suprafaţă de 750 metri pătraţi. Momentan este grădină, ne-am gândit să facem o casă, dar, când văd cum se ridică bloc după bloc, mă gândesc că ar fi mai bine să vând. Dacă mi se iveşte o ofertă bună, cred că voi semna actele”, spune Ionuţ R., pe care l-am găsit, cu ţigara-n colţul gurii, la marginea terenului pe care are amenajată un fel de gheretă.
Construcţiile improvizate, provizorii sunt des întâlnite în cartier. „Nu mai fotografia, domnule, ce vrei să vezi, sărăcia noastră!?”, ne apostrofează un alt cetăţean, cel mai probabil aciuat prin zonă.
Sărăcia ca sărăcia, dar ce facem cu mizeria? Pentru că, în afară de terenurile pe care s-a plantat viţa de vie, de mici livezi sau de cele curăţate, aflate în aşteptarea primei cuve a excavatorului, sunt sumedenie de pârloage transformate în depozite de deşeuri, resturi de materiale de construcţie.
Vegetaţie luxuriantă din belşug
Spuneam, în debutul reportajului, că şi aici s-a pierdut o bună şansă de a avea un cartier exclusivist, cu adevărat de cinci stele. Iar acest punct de vedere l-a susţinut şi Constantin D., locuitor al zonei.
„Aici au fost viile, grădinile în perioada comunistă, acum se fac case, blocuri, cu trei etaje, cu patru etaje, cu şase etaje, cu opt etaje. Fiecare cum se descurcă. Ar trebui să existe o linie arhitectonică generală, care imprimă un alt aer, un alt aspect.
Străzile vedeţi cum sunt, trotuare nu există. Am auzit că ar fi un proiect de creare a unui drum paralel cu bulevardul Aurel Vlaicu, pe Diamantului probabil, dar strada aceea se înfundă, este gâtuită de un traf electric. Ne-am bucura de s-ar găsi soluţii şi să se facă mai repede. Acum îl zăriţi în întreaga-i splendoare, un veritabil tunel verde, cu vegetaţie luxuriantă de o parte şi de alta”, este de părere interlocutorul nostru.
Ovidius Park, un proiect de nota 10
Dar să încheiem într-o notă optimistă, să vedem, dincolo de bălării şi prezervative reşapate, şi lucruri frumoase.
O notă de 10 primeşte echipa formată din avocaţi, profesori, oameni de afaceri etc. care s-a implicat în amenajarea Ovidius Park, un proiect finalizat cu succes care demonstrează că, atunci când vrei, chiar şi fără milioane de lei, poţi face lucruri măreţe.
