În Constanța, telefoanele publice care în anii ’90 erau o prezență obișnuită pe străzi și în instituții au ajuns astăzi complet dispărute din uz, dar nu și din peisaj. Unele au rămas în locuri surprinzătoare, precum incinta Spitalului Clinic CF Constanța, unde un astfel de aparat se află încă la intrarea principală a clădirii de pe bulevardul 1 Mai, ca o rămășiță tăcută a unei alte epoci a comunicării. Desigur, ele pot fi întâlnite și în alte zone ale orașului, cum ar fi Casa de Cultură, ICIL, lângă Liceul „Ovidius” și nu numai.
- Publicitate -
Deși par desprinse complet dintr-o altă epocă, telefoanele publice nu au dispărut în totalitate din Constanța. Unele dintre ele încă pot fi văzute pe pereții unor instituții, chiar dacă nu mai funcționează de ani buni și nu mai fac parte din infrastructura activă de comunicații.
Un exemplu este un astfel de aparat aflat la intrarea principală a clădirii de pe bulevardul 1 Mai a Spitalului Clinic CF Constanța, rămas ca o prezență discretă, dar vizibilă, într-un loc unde astăzi nu mai are nici o utilitate practică.
În mod surprinzător, însă, aceste telefoane nu sunt doar relicve ignorate, ci au început să atragă interes din afara instituțiilor în care au rămas montate. Deși nu mai sunt funcționale, ele au devenit obiecte căutate de colecționari, care le consideră simboluri importante ale perioadei anilor 1990-1996.
Ca să exemplificăm, situația aparatului de la Spitalul CF ilustrează perfect această realitate. Conducerea unității sanitare spune că telefonul nu este în inventar și că, în lipsa unei evidențe clare, nu se știe exact cui aparține în prezent. În același timp, interesul pentru el nu a dispărut complet.
Ocazional, apar colecționari pasionați de astfel de obiecte
„Telefonul nu se află în inventarul spitalului. Ocazional, apar colecționari pasionați de astfel de obiecte, care doresc achiziționarea telefonului nostru", a declarat managerul unității sanitare, Elena Grăpeanu, pentru „Cuget liber”.
Această situație nu este singulară. În mai multe locuri din țară, telefoanele publice instalate în anii ’90 au rămas în spațiul public sau în interiorul instituțiilor, chiar și după ce rețelele care le susțineau au fost dezafectate.
Liderul de sindicat al Poștei Române, filiala Constanța, Ivan Palii își amintește că după preluarea Romtelecom, multe dintre aceste aparate nu au mai fost ridicate, fiind practic abandonate.
Precizăm că telefoanele publice portocalii cu cartelă au fost instalate la nivel național în perioada anilor ʼ90, când reprezentau, practic, una dintre principalele modalități de comunicare la distanță.
În acei ani, existau zeci de mii de astfel de aparate în România, majoritatea funcționând cu cartele magnetice sau cu cip. Mai târziu, odată cu dezvoltarea rapidă a telefoniei mobile, ele au fost treptat scoase din uz.
În prezent, brandul Romtelecom a dispărut, compania devenind Telekom România, iar cabinele telefonice au fost retrase din exploatare. Totuși, lipsa unei recuperări complete a făcut ca unele aparate să rămână uitate în clădiri publice sau pe străzi, devenind relicve ale unei perioade de mult apuse.
Și, cum spuneam, interesul pentru ele a reapărut în ultimii ani, dar dintr-un motiv complet diferit. Colecționarii sunt cei care le caută activ, considerându-le obiecte rare, cu valoare istorică. În anii trecuți, existau persoane care doreau să le achiziționeze și care erau dispuse să dea în jur de 6.500 -7.000 de lei pentru un astfel de aparat.
