"Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit" (Kafka)
- Publicitate -
Acum, la sfârșit de an, se fac și se desfac clasamente, se organizează gale festive, sportivii cu merite primesc aplauze, alții încearcă să explice sau să ascundă insuccesele. Mulți sunt nemulțumiți și ocolesc adevărul. Luxul de a te ascunde în prezent nu este permis în șah. Viitorul pe care crezi că îl făurești e un efect al muncii din trecut, indiferent de voința ta.
Orice scop sau căutare a unei cărări spre adevăr implică și riscul nereușitei. Așadar, în orice acțiune, e bine ca eșecul să-l considerăm doar un rezultat, întrucât un pas înapoi pentru o perioadă scurtă de timp nu ar trebui să sperie pe nimeni. Cei ce se tem de risc vor avea invariabil o evoluție mediocră. Cine nu a încercat măcar o dată să sară în timp, întrebându-se cum va fi peste ani? Se vor împlini dorințele?
În conjunctura actuală, este limpede că cei ce vizează succesul visează noaptea, ziua acumulează cu dinții strânși, iar fiecare partidă o joacă ca și cum ar fi ultima. Pentru că lupta în vârful mobil al înălțimilor este aspră, iar performanța are mai întâi gustul sărat al efortului neîncheiat. Și mai presus de toate, trebuie avut în vedere că șahul, la fel ca științele exacte (mecanica, matematica), creează ușoare deficiențe de structurare a gândirii, neavând legături prea mari cu socialul, obligându-ne pe noi - antrenorii -, să avem mai mult în vedere valorile educative ale jocului, menite să umple realul de profunzime.
Problema săptămânii
Poziția din diagramă a apărut în timpul unei partide dintre Capablanca și Lasker, unde se stabilise regula ca mutările să se facă după numai zece secunde de gândire. Albul forțează victoria printr-o mutare frumoasă, evident intuită și nu calculată în cele câteva secunde avute la dispoziție.
Albul mută și câștigă
1.Ta8+! Rxa8 (2… Rb7 3.Ta7+!) 2.Rxc7 Ra7 3.Rc6 Ra8 4.Rxb6 Rb8 5.Ra6 Ra8 6.b6 Rb8 7.b7 Rc7 8.Ra7 + -
Claudiu IORDACHE,
Maestru al sportului
