"Cea ce se întâmplă nu este adevărat... Pentru noi, domnul profesor a fost ca un tată timp de 10-12 ani. A fost singurul om care ne-a făcut să iubim FC Farul, să iubim culorile alb-albastre, să intrăm în teren cu mândrie că suntem constănțeni, să nu știm ce înseamnă locul doi. Era un adevărat luptător. Chiar dacă nu am reușit să jucăm toți fotbal la un nivel înalt, ne mândrim că știm să dăm corect în minge, ne mândrim că avem implementat caracte-rul de luptător al lui nea Bebe. A fost un adevărat gladiator al fotbalului. Ne vorbea des de Dobrin, Halagian, Hagi, ne povestea cum a învins Dinamo, ne spunea că cea mai mare împlinire a lui este să ne vadă pe noi la echipa mare. Țin minte că atunci când puneam tricoul alb-albastru pe mine mă treceau fiorii și îmi tremurau picioarele. Pur și simplu, a fost un zeu, care nu a ieșit în evidență prea mult. A stat în tăcere. Când ne făcea ședință și ne întreba dacă avem ceva de zis, pur și simplu nu aveai ce întreba… Era totul perfect, știa tot despre fotbal. Avea pe caiet toate antrenamentele făcute cu Florin Halagian. Nu ne-a dezamăgit niciodată... Erau unele meciuri pe care le câștiga doar el, cu vorbele pe care ni le spunea. Ne așeza în teren ca pe o tablă de șah, era profesor... Sunt sigur că, dacă lupta, învingea și moartea, dar nu a vrut. Era dezamăgit de oamenii fără caracter, era dezamăgit de ura dintre oameni. Era un om prea bun pentru acest fotbal murdar. Și de această dată ne-a driblat elegant pe toți. A lăsat în urmă numai lucruri bune! Cred că îi pot spune tată... Nu te vom uita niciodată! Noi, cei din fosta grupă 1987 a Farului, am fost singurii pe care ne-a luat de la vârsta de 5-6 ani și ne-a crescut până la 20-21. Ar fi bucuros să ne vadă cum vorbim despre el... Te iubim, nea Bebe!"
- Publicitate -
(mesaj postat pe site-ul ziarului "Cuget Liber")
