Puștiul-minune al Farului, Daniel Florea, se uită cu jind la colegii săi care trudesc pe teren. Fâșnețul atacant, care i-a băgat în boală pe oltenii de la Craiova, la acea victorie cu 3-1, s-a accidentat din nou și, timp de câteva zile, trebuie să ia repaus.
- Publicitate -
- Daniel, iarăși accidentat. Parcă ești blestemat. Ce se întâmplă?
- De multe ori, și eu mă gândesc la acest lucru. Poate m-a blestemat cineva. Mă întreb cui i-am greșit. Într-adevăr, mă confrunt cu multe accidentări, foarte dese, ceea ce nu-mi place deloc, pentru că nu am continuitate în pregătire și nu pot să cresc în valoare, să joc la un nivel înalt.
- Acum ce ai?
- O întindere de ligament colateral la genunchi, care mă ține pe tușă în jur de cinci zile.
- Am înțeles că te-ai uitat și prin cărțile de anatomie, ca să studiezi mai bine accidentarea.
- Da, înainte să plecăm în Turcia, am avut un examen de facultate la anatomie. Am luat cărțile cu mine la Antalya și mă uitam cu Todoran, colegul meu de cameră, prin ele, la ligamente. Ca un făcut, chiar în acea zi, s-a lovit și el, tot la genunchi, tot la ligament.
I s-a furat jucăria
- Tu ai cerut să stai în cameră cu Todo sau el ți-a spus?
- A fost o neînțelegere la alegerea camerelor și așa am ajuns să stăm împreună. El mi-a zis. Am mult de învățat de la el. E unul dintre cei mai buni și mai experimentați jucători de la Farul. Îl sufoc cu întrebările, cât de greu i-a fost să ajungă în vârf, cum s-a descurcat. Mai fur meserie de la el. Așa am aflat că și el tot la 19 ani a dat primul gol în prima divizie.
- Cum e să-ți urmărești de pe margine colegii antrenându-se?
- Cred că e cea mai mare pedeapsă pe care poate să o primească un fotbalist. Ca și cum i-ai lua jucăria unui copil.
- Cum ți se pare Turcia față de Cipru, căci ai fost și în cantonamentul din Insula Afroditei?
- Diferență mare nu prea e. Condiții și climă asemănătoare.
- Ce te-a impresionat cel mai mult în Turcia, până acum?
- Ca și în Cipru, turismul este foarte bine valorificat. E foarte dezvoltat, în comparație cu România.
Adoră desertul turcesc
- Dintre preparatele culinare care se servesc la hotel, ce-ți place cel mai mult?
- Desertul. Nici o masă fără desert.
- Ți se spune "Gică Fentă", dar mai nou a mai apărut o poreclă, "Pires". De unde și până unde?
- Nu e chiar o poreclă, ci o glumă a colegilor. M-au întrebat unii băieți de ce am un stil aparte de alergare. Că nu au mai văzut jucător care să fugă așa. Și eu le-am răspuns "Păi și Pires tot așa aleargă".
- Ce suvenir vrei să-și iei din Turcia?
- Mereu am rămas cu o amintire când am mers în străinătate.
Le-am luat și alor mei, surorii mele, fratelui meu, nepoților, prietenilor mei, prietenei mele. De aici cred că eu îmi voi cumpăra ceva de îmbrăcat.
- Ai învățat ceva în turcește, până acum?
- Nu prea, doar "Merhaba" (n.n. - buna ziua). Oricum, au o limbă cam greoaie.
- Dar din Cipru, ai rămas cu ceva cuvinte?
- Doar cum se zice 0-0. Cred că midel - midel. Mă uitam la un meci și a zis așa comentatorul.
