Alimentația publică trece prin criză cu alai de nuntă

Puștoaico, hai să fugim în țara numită iubire!
Vom lua fericirea în antrepriză
Și-o viață modestă în doi, de mireasă și mire,
Pentru că, dragostea mea, și pe-acolo e criză.

Vom sta cu chirie în Casa de Piatră
Și vom plăti pe sentimente acciză.
Ne-om sătura cu răbdări rumenite pe vatră,
Pentru că, dragostea mea, și pe-acolo e criză.

Eros salvatorul
Am scris aceste versuri vesele, cugetând că iubirea a fost dintotdeauna mai puternică decât depresiunile economice, războaiele și cataclismele naturale. Ea are vigoarea firului de iarbă ce răsare și din piatră seacă. Criza din anii ´30 nu i-a oprit pe tineri să se iubească și să-și întemeieze familii. Nu-i oprește nici actuala criză, despre care se spune că ar fi la fel de cruntă.
N-a fost nevoie să merg la Starea Civilă ori să-i întreb pe demografi cum o mai duce Constanța cu iubirea, în vremurile astea. A fost de ajuns să contactez mai multe restaurante, organizatoare de nunți, botezuri, cumetrii, pentru a afla răspunsul.
Alimentația publică supraviețuiește datorită sentimentului ce stă la baza familiei, a societății. Fără iubire și nunți, cele mai multe localuri, saloane și restaurante ar da faliment. În timpul săptămânii, chelnerii și bucătarii se bat de muscă, dar sâmbătă și duminică, când sunt nunțile… ehei, ce viață!

Nunta de marți
Cele mai multe restaurante constănțene au saloanele rezervate pentru nunți, pe tot anul. Puține dintre ele mai au poziții libere, de regulă duminica. "Nu mai avem nicio sâmbătă disponibilă, doar câteva duminici, pentru nunți sub 80 de invitați sau peste 140 de invitați" – mi se spune la "Terasa Colonadelor".
De la "Delfinul", aflu că singura sâmbătă neocupată din 2009 este pe 9 mai, iar duminici libere sunt câte una în fiecare lună, începând din iunie. Aș putea să fac rezer-varea pentru un week-end din 2010, dar trebuie să mă grăbesc pentru că înscrierile au început de ceva timp. La "Zorile" și "Vraja Mării" situația e trasă la indigo.
Alte vreo zece restaurante și saloane mă invită să amân nunta până la anul. Vocea de la telefonul "Delfinului" îmi dă soluția salvatoare: "Cine vă oprește să faceți nunta în cursul săptămânii, marți spre exemplu?! Convingeți-vă invitații! Au mai fost cazuri."

Una mică și o gustărică!
Afacerea cu nunțile nu mai este tot atât de bănoasă ca în anii trecuți, se plâng patronii restaurantelor. Prețurile se negociază la sânge și mesele sunt din ce în ce mai sărace. Un tacâm modest variază între 105 și 135 lei. În banii ăștia intră cel puțin patru feluri de mâncare. Băutura se plătește separat, dar cei mai mulți preferă să vină cu ea de acasă. Chiar și numărul mesenilor este în scădere, pentru că mulți nu mai dau curs invitației. După câștigurile obținute lunar de restaurante de pe urma nunților, poți să-ți dai seama de evoluția crizei.
Cum vă spuneam, în timpul săptămânii fluieră vântul prin saloanele alimentației publice. Recesiunea a alungat mai mult de jumătate dintre clienți. Puțini sunt cei ce mai iau masa în oraș. Oamenii intră să bea o cafea, "una mică" sau să ia cel mult o gustărică. În aceste condiții, patronii restaurantelor au preferat să înghețe prețurile, chiar dacă aprovizionarea îi costă mult mai scump.