Arma devastatoare a militarilor americani
1215
Când în 2010, mai bine de 1.000 de militari americani au sosit în Afganistan, aceștia se confruntau cu atacuri zilnice din partea insurgenților și nu se puteau apropia la mai mult de 50 de metri de baze fără a fi loviți de o furtună de gloanțe. lucrurile s-au schimbat foarte rapid după ce armata a trimis pe teren o echipă specială, scrie USA Today, citat de money.ro.
Jim Michaels de la USA Today raportează că lucrurile s-au schimbat foarte rapid, odată ce armata a trimis pe teren o echipă de lunetiști care să vâneze prin zonă și să-i aștepte pe insurgenți să le iasă în cale.
Echipa, compusă din doi oameni a avut un efect devastator, nu doar asupra celor 185 de inamici uciși pe parcursul a 7 luni, ci asupra fiecăruia care își punea întrebarea dacă el e următorul pe listă.
"Talibanii au renunțat de tot. Odată ce inamicul a fost în mare parte neutralizat, batalionul s-a putut concentra pe construirea sistemelor de securitate locală și pe instructajul forțelor afgane. Intenția rămâne de a întări siguranța pentru a retrage forțele americane până în 2014. Lunetiștii au ieșit la suprafață ca fiind una dintre cele mai eficiente și neînțelese arme în războaiele din Irak și Afga-nistan. Avansările din domeniul tehnologic și al armelor, i-au făcut pe aceștia cea mai mortală armă. Abilitatea lor de a trage perfect la țină minimalizează numărul victimelor colaterale și sunt chiar mai eficienți decât dronele", scrie USA Today.
În ultimii nouă ani, numărul studenților de la Școala de Lunetiști Benning a Armatei a sărit de la 163 la 570.
În ziua de astăzi, lunetiștii sunt echipați cu o grămadă de dispozitive care calculează toți factorii atmosferici de influență a traiectoriei glonțului, la o exactitate mortală. Echipamentul este completat de telescoape de precizie și design avansat al armei - astfel, lunetiștii nu sunt doar mortali, sunt chiar o forță devastatoare. Un lunetist bun poate lovi o țintă de la o distanță de mai bine de 1,6 kilometri. Impactul psihologic al acelor împușcături rămâne marcat în subconștientul inamicului care nu se mai simte în siguranță nicăieri.
Michaels menționează că la negocierile din 2004 cu insurgenții, prima cerere a acestora era ca armata americană să își retragă lunetiștii.
"Nu erau îngrijorați de tancuri sau de batalioane. Vroiau ca lunetiștii să dispară", spune colonelul Tim Armstrong, al armatei americane.
Jim Michaels de la USA Today raportează că lucrurile s-au schimbat foarte rapid, odată ce armata a trimis pe teren o echipă de lunetiști care să vâneze prin zonă și să-i aștepte pe insurgenți să le iasă în cale.
Echipa, compusă din doi oameni a avut un efect devastator, nu doar asupra celor 185 de inamici uciși pe parcursul a 7 luni, ci asupra fiecăruia care își punea întrebarea dacă el e următorul pe listă.
"Talibanii au renunțat de tot. Odată ce inamicul a fost în mare parte neutralizat, batalionul s-a putut concentra pe construirea sistemelor de securitate locală și pe instructajul forțelor afgane. Intenția rămâne de a întări siguranța pentru a retrage forțele americane până în 2014. Lunetiștii au ieșit la suprafață ca fiind una dintre cele mai eficiente și neînțelese arme în războaiele din Irak și Afga-nistan. Avansările din domeniul tehnologic și al armelor, i-au făcut pe aceștia cea mai mortală armă. Abilitatea lor de a trage perfect la țină minimalizează numărul victimelor colaterale și sunt chiar mai eficienți decât dronele", scrie USA Today.
În ultimii nouă ani, numărul studenților de la Școala de Lunetiști Benning a Armatei a sărit de la 163 la 570.
În ziua de astăzi, lunetiștii sunt echipați cu o grămadă de dispozitive care calculează toți factorii atmosferici de influență a traiectoriei glonțului, la o exactitate mortală. Echipamentul este completat de telescoape de precizie și design avansat al armei - astfel, lunetiștii nu sunt doar mortali, sunt chiar o forță devastatoare. Un lunetist bun poate lovi o țintă de la o distanță de mai bine de 1,6 kilometri. Impactul psihologic al acelor împușcături rămâne marcat în subconștientul inamicului care nu se mai simte în siguranță nicăieri.
Michaels menționează că la negocierile din 2004 cu insurgenții, prima cerere a acestora era ca armata americană să își retragă lunetiștii.
"Nu erau îngrijorați de tancuri sau de batalioane. Vroiau ca lunetiștii să dispară", spune colonelul Tim Armstrong, al armatei americane.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 11 Mai 2012
Joi, 10 Mai 2012